Monthly Archives: November 2017

Fragment dintr-un roman în lucru

Bitola, orașul, în care familia mea s-a refugiat din calea ienicerilor lui Ali Pașa, numit în timpul stăpânirii otomane Monastir( Vilayet), și-a păstrat, în ciuda atâtor cutremure ce l-au spulberat, un aspect cosmopolit, mai cu seamă în centru, unde au locuit mai multe familii de aromâni. Încă mai port în buzunarul de la piept imaginea sepia a Străzii Principale, Sirok Sokak, pe care se înșirau pe dreapta, de la capătul dinspre gară, casa familiei Manakia, urmată, la câteva case distanță, de casa bancherului Cărinte, după care, pe o stradă laterală, se înălțau, curate și pline de viață, casa lui Chir Todi, casa noastră și casa lui Danabaș. În capătul străzii noastre funcționa un spital. Mai departe, tot pe mâna dreaptă a Străzii Principale, urmau farmacia, Catedrală Franceză și Școlile Franceze. Mărginită, de-o parte și alta, de râurile Kurderes și Râul Dragor, Strada Principală găzduia, pe stânga, Biserica Românească, după care o altă stradă laterală ducea la Casa Capsali iar, aproape de malul Râului Kurderes, se zărea Casa Turcească. Strada Principală își etala, tot pe stânga, Școlile Turcești, un Hotel cu Restaurant și Cinema. Apoi încă o stradă laterală pe care se aflau Școlile Grecești. Biserica Grecească dăinuia aproape de Râul Dragor, pe altă stradă tăiată din aceeași Stradă Principală. Constat că, uneori, memoria devine o foaie îngălbenită pe care inima trasează cu un creion bont schițe tremurate. Sper numai ca întâmplările, care și-au pus pecetea pe casele pomenite mai sus, să reînvie o parte din prospețimea și vigoarea acelor vremuri.

 

Advertisements