Monthly Archives: May 2011

Aşa sună…

De fiecare dată, când scriu îmi doresc ca rândurile să se aștearnă precum notele pe un portativ. Textele își impun de la sine propria muzicalitate. Urmează să propun unei edituri un nou roman intitulat Îngerii din Moscopole. Nu ştiu de va fi acceptat, am însă datoria să-i dau textului tot ce pot şi ştiu iar, acum, când  recitesc cu glas tare diverse fragmente îl “aud ” cum curge.  Îi ascult armonia. Și retuşez.

“Din zări adânci, pluteşte spre Gramos o nouă toamnă, cu gust de miere coaptă, iluzie diafană ce, lesne, poate păcăli sau răni. Păduri stufoase de platani şi stejari, înfiorate de adieri şi liturghii prearostite de cuvioşi călugări de la Prodromiţa, fâlfâie numeroase şi nevăzute aripi, purtătoare de zvonuri, de-a lungul drumului vechilor caravane, străbătut de câţiva zeci de galopi nărăvaşi, cât ţine distanţa de la mănăstire până la oraş. “

Îngerii din Moscopole

Advertisements

mi se întâmplă

să am o excelentă relaţie cu timpul. nu îi cer nimic iar el, în schimb, îmi oferă cu generozitate. nu ştiu de unde vine starea de graţie permanentă: când a început, când a devenit constantă, dar e prima oară că formulez asemenea gând, deşi au mai existat abordări colaterale, în cele şapte  scurte povestiri din volumul clipe salvate, în care aminteam despre timpul cu chip de clipe. posibil ca acela să fi fost primul gând pe care l-a receptat: s-a oprit, să mă privească. astăzi, mă simt protejată, ocrotită şi apărată de timp: îmi oferă, aproape zilnic, mici atenţii sau cadouri pe care femeia nu are cum să nu le primească, bucuroasă şi măgulită. din toate cadourile pe care mi le oferă, cel mai de preţ e rostirea lui vreau ca pe o rugăciune, deoarece e minunat să adăug după vreau orice cuvânt pe care mi-l doresc. nu întâmplător însă, pun cele două cuvinte în ordinea asta: vreau e puternic, doresc e umil şi cuminte.

există şi alte mici atenţii pe care mi le oferă ca un mic prinţ: seara sau dimineaţa, poposeşte să mai stăm la taclale sau îmi arată vreun desen şi ce mult ne amuzăm! îmi povesteşte cum, la fel îşi arată desenele multor adulţi, dar puţini le pricep sau se amuză. majoritatea îi spun că nu are talent. noroc că nu se supără, nu se întristează ca micul prinţ din poveste şi tot speră să-i întâlnească numai pe oamenii copii, care să se amuze cu el şi să râdă în hohote. cu mine o face, când are chef  de vorbă sau e puţin ostenit.

SOS! Am nevoie de un titlu

Pentru romanul pe care intenţionez să îl finalizez în curând:

Variante de titlu

1. Îngerii din Moscopole

2.  Moscopole- o legendă

3.  Arhonţii de pe Gramos

4.  Strivit de cenuşă

5.  Agonia arhonţilor

6. Drumul caravanelor

În următoarele zile şi alte variante…

Catia Maxim:Eu scriu de patru ani şi încă mă ţine iubirea de scris

Cătălina Chiuaru  de la  revista  Belva   este autoarea interviului despre mine. Întrebările inspirate şi interesante  au făcut dialogul, de ieri, spontan şi plăcut.

Dacă doriţi să vedeţi şi voi despre ce e vorba, vă invit cu plăcere să-l citiţi aici.

Mă bucur şi îi mulţumesc echipei de la Belva, nutrind speranţa unor întâlniri viitoare.

Cine râde din suflet…

“Dacă vrei să arunci o privire în interiorul sufletului uman şi să ajungi să cunoşti un om, nu te obosi să analizezi felul în care tace, în care vorbeşte, în care plânge, să vezi cât de mult îl mişcă ideile nobile. Vei avea rezultate mult mai bune dacă îl priveşti râzând. Un om care râde din suflet e un om bun.”[ pag. 7]

Dostoievski


Aici sau aiurea

Oriunde sau aici, fiecare îşi are propria carmă… Et ici et ailleurs…

Charlotte Savary, cântăreaţă şi textieră care trăieşte la Paris.

edit later

Pentru că melodia Ouelque part i-a plăcut unei prietene căreia i-am promis o traducere liberă, scriu aici textul. Poate îl mai găsesc şi alţii, cel puţin la fel de agreabil.

Son visage est en pleurs
Son sourire est parti
Je baisse les yeux tant pis
Et si c’était ma soeur ?

En attendant j’y pense
Et renvoi l’ascenseur
C’ui qui m’a brisé le coeur
C’est la faute à pas de chance

Refrain
Quelque part ou ici
Quelque part c’est ma soeur
Quelque part c’est ici et ici est ailleurs

A chacun son karma
Faudrait fouetter trop de chats
Alors on fait comme si
Alors on fait comme ça
Alors on fait comme ça

Comme si j’avais rien vu
Et si tout était beau
Faudrait pas remuer
En marchant dans la rue
On verrait les défauts

Refrain
On renvoit l’ascenseur
Et plus jamais j’y pense
Je n’ai d’ailleurs rien vu
Fallait pas remuer
Rester sourd a la rue
Rester dans l’ignorance

Obrajii-i sunt în lacrimi

Surâsul îi e mort

Cobor privirea, ce păcat

Dacă mi-ar fi o soră totuşi?

Aşteptând mă gândesc la ea

Trimit înapoi ascensorul

Să urmeze firul dezamăgirii

Greşeala e celui ce nu are o şansă?

Refren
În oricare loc sau aici

În oricare loc poate fi sora mea

Oricare loc e aici şi aici e aiurea

Fiecare îşi are propria carmă

Ar trebui mult prea multe pisici smotocite

Păi atunci, aşa să facem aşa

Aşa să facem, aşa să facem.

Ca şi cum nimic n-aş fi văzut

Şi  totul ar fi minunat

Nu ne mai agităm…

Mergem pe stradă?

Observăm suferinţe

Refren

Revedem ascensorul

Şi  nu mă mai gândesc la ea

De altfel, nimic n-am văzut

Trebuia să nu mă agit

Să fi rămas surd, acolo,  pe stradă

Înţepenit în ignoranţă.

Romanul Între timpuri

Lansat la Mojo Club, la sfârşitul lunii martie.
Clipe frumoase oferite de poeta Clara Mărgineanu, care s-a ocupat cu eleganţă şi generozitate de romanul meu.

Deşi cu întârziere, vă ofer cu plăcere câteva imagini de la acel eveniment cultural

Doi din organizatorii evenimentului: Sorin Teodoriu, la microfon şi Ştefan Tivodar, la chitară

Alături de o cititoare şi o prietenă a evenimentului cultural Pariu pe prietenie( Claudia Minela)

Ascultam…

Vorbele Clarei Mărgineanu despre roman

Şi cuvintele mele despre cartea pe care o iubesc şi la care am lucrat cu drag. Un roman  despre Timpuri.

La final, un zâmbeţel!

Va urma şi-o întâlnire cu cititorii, de fapt o invitaţie din partea unei librării spre sfârşitul acestei luni…

Voi anunţa…