După-amiaza unui copac

…înconjurat de zăpadă… Alături de alţi copaci, sub un soare care  mai mult se ghicea, din spatele norilor groşi şi pufoşi,  mi-a dat bineţe un copac! V-am spus că privesc  plină de curiozitate copacii?  Mă fascinează limbajul lor… Copacii din bătrânul Cişmigiu îmi par copaci aristocraţi:  au clasă. Tulpina , coroana , statura  impun. Seamănă […]

O altă cronică

… a romanului Ghici pe cine iubesc eu?,  în numărul 3 al  revistei  Luceafărul de dimineaţă,  autor Horia Gârbea. ♦ Mulţumesc domnului Horia Gârbea că s-a aplecat asupra acestui roman, scris  şi din dorinţa de a dovedi că simplitatea  şi întâmplarea lipsită de spectaculos pot crea anumite emoţii.  A fost o opţiune. Am avut, recunosc, […]

Cronică

♦ … la romanul Ghici pe cine iubesc eu? pe 2 ianuarie, 2010. Mulţumesc  pentru lectură, chiar dacă  materialul exprimă pe alocuri  presupuse adevăruri referitoare la intenţia mea de autor. Pe de altă parte voi reflecta serios asupra ideii dacă o carte e musai să ofere o soluţie şi un final. Eu tocmai asta nu […]

Limbajul, o haină a comunicării

… postat  pe siteul( PRwave) Loredanei Pascal

Revista

Mesaj literar a văzut lumina tiparului, iar azi am avut satisfacţia să intru în  posesia ei.  A fost pentru prima oară, când am lucrat la redactarea unei reviste. Deşi resursele materiale ale Fundaţiei culturale UNESCO Iulia Hasdeu au fost  modeste, revista arată bine. Sunt bucuroasă că alături de doamna Crina Bocşan, preşedinta fundaţiei, am mai […]

Frumuseţea văzută şi nevăzută

…a  femeii, subiect destul de vag care, o dată abordat, duce spre ţinuturi nisipoase. Femeia care purcede la un asemenea drum are o greutate în plus: nu poate fotografia instantaneu şi nu are obiectivitatea de care un bărbat dispune cu o anume lejeritate. De-a lungul timpului m-am întrebat, la grade diferite de intensitate, unde anume […]

Narcis dă faliment

…într-o lume în care comunicarea, în pofida numeroaselor ei posibilităţi din ce în ce mai performante, nu numai că nu se realizează, dar se întâmplă să se destrame, să se rupă, aşa cum, de nenumărate ori, în timpul războaielor mai mult sau mai puţin îndepărtate, poduri gândite şi construite de minţi luminate au fost sau […]

Gata…

…am terminat romanul  Între timpuri … Un fragment din final… Respiră greu… Imaginile se suprapun, când lent, când din ce în ce mai rapid, ca într-un film mut. Chipuri, culori şi mai ales case… Întâia, cea  din Glodeni… Mama, bunica, fraţii… Dimineaţa crudă, când frigul îi muşca lacom trupul de adolescent firav… Primul drum către […]

Despre…

… un cerc pe care iubirea îl închide perfect şi care poate fi viaţa oricui… O duminică frumoasă!

Pentru cine şi pentru ce scriem…?

…Nu e un eseu pe marginea subiectului enunţat în titlu. Deseori m-am întrebat de ce se apucă oamenii să scrie? Nu o să cad în capcana de a dezvolta un subiect despre care s-a scris şi care a fost semnat de condeie ilustre. În mod deliberat punctez acea abordare care se înscrie în zona de […]