Category Archives: Aromâni

Štip : culoare, tradiție, muzică și voie-bună aromână

     14324393_564905440362308_3853312563097559798_oÎn zilele de 9, 10 și 11 septembrie în orașul Štip  din Republica Macedonia, la Casa Tineretului Štip (Dom na Mladi) și nu numai, s-a desfășurat un proiect internațional axat pe portul tradițional al aromânilor din regiunea Štip, pe muzica aromână și, implicit, pe limba aromână ce adună aromânii răspândiți prin colțuri ale lumii.

Evenimentul, organizat de profesor MA Vangja Dimitrijeva Kuzmanoska, sprijinit de Casa Tineretului Štip (Dom na Mladi), Ministerul Culturii, Universitatea “Goce Delcev” din Štip (rector-Blazo Boev),  Asociația multiculturală “ Nicu Hagi, Carpați și Pind” Câmpulung Muscel(România) și, nu în ultimul rând, familia organizatoarei: Piha Sterjova (mătușa), Kiratsa Sterjova(mama), Aleksander Mitrev (unchi), Kuzman Kuzmanoski (socru), Ljubica Kuzmanoska (soacra), Niko Kuzmanoski (soț), a prilejuit desfășurarea amplă și armonioasă de culoare, tradiție, muzică și voie-bună aromână din regiunea Štip și alte ținuturi. De remarcat că evenimentul s-a bucurat de o bogată participare a spectatorilor, dar și de prezența unor invitați aromâni apropiați ai Societății culturale aromâne (Sutsata culturală armână) din București.

Cele trei zile ale evenimentului, consistente sub aspectul informației, au fost animate de nemijlocita prezență a organizatoarei Vangja Dimitrijeva Kuzmanoska, însuflețită de acea vreare de armâname pe care o deslușesc în inima celor mai multe evenimente despre aromânii de ieri și de azi.

La Casa Tineretului Štip, participanții la eveniment au avut parte de o adevărată bucurie cromatică la expoziția de costume tradiționale aromâne, conservate la Institutul pentru Protecția Monumentelor de Cultură și Muzeul Național Štip, în fața modelelor create de studentele Elena Petrovski și Lidija Gorgieva (Universitatea “Goce Delchev”) sau a celor propuse de Marina Dimitrijeva-Masteva profesor MA Tehnologie la deja amintita universitate. Și, nu în ultimul rând, a putut fi admirată colecția originală de costume aromâne a familiei Gucanj, Vangja Dimitrijeva-Kuzmanoska.

Tot vineri, în cursul serii, în aceeași sală a avut loc un spectacol artistic la care au participat invitații din București, Tulcea și Câmpulung Muscel alături de gazde și de aromânii din regiunea Štip. Spectacolul s-a deschis printr-un cuvânt de bun-venit adresat tuturor, urmat de înmânarea de către Mihaela Maria Hagi, din partea Asociației multiculturale „Nicu Hagi Carpați și Pind”(Câmpulung Muscel), a unei diplome de excelență Profesor MA Vangja Dimitrijeva-Kuzmanoska pentru contribuția la promovarea costumului aromân în lume.

Timp de aproape două ore, culori, ritmuri și cântece aromâne i-au încântat pe spectatori, iar dansatorii și cântăreții aromâni au fost răsplătiți cu numeroase aplauze. Câteva impresii: un grup de îngerași de șapte-opt anișori din corul“Nicola Carev”(Krushevo), îndrumați de Hristu Mular, s-au remarcat prin redarea plină de acuratețe a armoniei cântului tradițional aromân, prin dansuri executate cu măiestrie, reușind să emoționeze publicul. În plus, bogata și luminoasa paletă cromatică a costumelor muntenești de cilimeni(copii) au evidențiat străvechile înclinații artistice, specifice aromânilor. Cei care le-au creat sunt de fapt un grup de studente îndrumate de Profesor MA Vangja Dimitrijeva-Kuzmanoski. Evoluția unui ansamblu folcloric din regiunea Štip, urmată de o suită de cântece polifonice, interpretate de grupul “ Boatsea fârșerotească” Societatea culturală aromână (Sutsata culturală armână) din București au punctat și mai la obiect starea de continuitate perenă, dincolo de timpuri mai bune sau mai rele, a specificului aromân. O scurtă paranteză: intensa trăire a cântului și dansului de către interpreți a făcut posibil un schimb permanent, pe durata spectacolului, de energii pozitive între scenă și sală. Programul artistic a continuat cu invitații din România: Corina Elena Badea (Tulcea), Camelia Bizdu (Tulcea), Vanghele Gogu (Tulcea), cunoscuți aromânilor macedoneni. Întâmpinați cu zâmbete și aplauze, fiecare a oferit un buchet de melodii aromâne răspândite și îndrăgite, încheind rotund precum soarele de la Vergina seara dedicată armânamei. Apoi s-a dansat până la ultima armonie transmisă cu bucuria de a dăinui prin cânt, dans și limbă păstrată cu multă vreare în sufletul aromânului.

A doua zi, evenimentul a continuat cu vizita la Biserica Sfântul Nicolae,  așezământ impunător ridicat în vremea Mitropolitului Kustendil și Stip – Ignatija, 10 mai 1867 de Gjorgi Novakov-Dzongar pe locul unei mai vechi biserici datând de prin 1341. Cu dimensiuni de catedrală, plus un etaj destinat, inițial, femeilor, deoarece ele nu aveau voie să se închine alături de bărbați în fața altarului de la parter, după 1990 etajul s-a transformat într-o galerie de icoane: unele, donate de locuitorii din împrejurimi din vremuri străvechi bisericii, pentru a fi puse la adăpost de eventuale prădăciuni și atacuri care le-ar fi smuls de la locul lor din bisericile creștine. În spațiul galeriei se află vitrine în care sunt expuse cărți de rugăciune și texte bisericești, tipărite la Moscova, în prima jumătate a secolului al 19-lea. Concepția arhitectonică, o îngemănare de elemente bizantine și orientale te lasă fără grai. Am întrebat cine a făcut o astfel de donație importantă și mi s-a spus că un bogătaș turc (?!), un argument în plus ca să mă documentez mai adânc, dacă va fi posibil. Cu soarele macedonean cu opt și șaisprezece raze în față, popasul următor, Casa Guțanjlor din satul aromân Sofilari, a prilejuit o porție proaspătă de cânt, dans, specialități culinare, de fapt intrarea într-un spațiu arhaic, mustind de istorii nespuse încă, într-o lume care freamătă ca o pânză de păianjen în bătaia vânturilor balcanice și occidentale, fără a se destrăma, chiar dacă numeroasele ei fire fine și mătăsoase se tot rup și se refac cu o meticulozitate și o speranță (armânul nu cheare!), greu de egalat de alte popoare. Căci aromânii, trăitori în mai multe țări, au tradiție, istorie și limbă specifice, ce încă dăinuie, într-un chip adânc și misterios, în ciuda atâtor încercări și praguri multiple. Din acest punct de vedere, proiectul internațional Tradiție, culoare și muzică aromână la Štip, propus de Profesor MA Vangja Dimitrijeva- Kuzmanoska a reușit să stabilească noi punți balcanice și să consolideze respectul față de tradiția și specificul lumii aromâne. Un demers deloc simplu într-o lume din ce în ce mai inflamată de interese politice, financiare și, uneori, chiar otrăvită de orgolii. Dintr-o asemenea perspectivă, evenimentul din 9, 10 și 11 septembrie de la Štip  a adus o gură de aer proaspăt și un bun prilej de a transmite energii pozitive, cum numai un eveniment cultural, pus exclusiv în slujba omului, poate să facă posibilă comunicarea lină  între mai multe popoare.

Catia Maxim  

Foto: Florin Constantinescu

d71_0983

 

 

 

 

Vangja Dimitrijeva -Kuzmanoska

d71_1007

 

 

Mihaela Maria Hagi și Vangja Dimitrijeva-Kuzmanoska

 

d71_1011

 

 

Corul de copii ” Nicola Carev”

d71_1044d71_1060

 

 

 

 

 

 

 

 

d71_1072

 

 

 

 

d71_1086

 

 

“Boatsea fârșerotească” (Societatea culturală aromână- București)

d71_1087

 

 

 

 

 

d71_1116

 

 

Corina Elena Badea (Tulcea)

 

d71_1166

 

 

 

 

Camelia Bizdu(Tulcea)

 

 

d71_1177

 

 

Vanghele Gogu( Tulcea)

 

d71_1191

 

 

Trilogia Îngerii din Moscopole, premiată cu Lumina Cărții

Sâmbătă, 26 martie, la Centrul de Tineret din Mihail Kogălniceanu

 

D71_5046_resizeD71_5042_resize

Dumnezeu ne răspunde, întotdeauna, prezent

Duminică, 8 noiembrie, Asociația multiculturală Nicu Hagi în parteneriat cu Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Societatea culturală aromână București, Editura Ars Docendi și Primăria Municipiului Câmpulung au organizat o nouă ediție a dialogului român − aromân. De cinci ani, primăvara și toamna, organizatorii punctează calendarul pastoral al transhumanței, reeditând, dincolo de oameni și vremuri, tradiții și obiceiuri ale românilor majoritari și ale aromânilor minoritari, considerați de unii decidenți politici „români de pretutindeni”. O denumire superficială sau poate „doar” răuvoitoare.
În pitorescul ținut al Câmpulungului, al cărui etimon se regăsește pe o piatră funerară din Biserica Bărăția − Hic sepultus est comes Laurencius de Longo Campo, pie memorie, anno Domini MCCC /Aici este înmormântat comitele Laurențiu din Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300 − respectivul eveniment are de fiecare dată alte conotații la fel de inspirate și de binevenite. În esență, organizatorii reiterează un străvechi dialog metaforic între Carpați și Pind, între români și aromâni, în matca civilizației montane, marcată de calendarul pastoral.
Duminică, pe un fundal armonios de toamnă, mai blândă decât vremurile și oamenii, Arhanghelul Mihail și-a rotit sabia de foc, iar Arhanghelul Gavriil a fluturat, zâmbitor, un crin alb la dubla sărbătoare prăznuită de ortodoxie. Astfel că, la Biserica bolniței,„Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”, Asociația multiculturală Nicu Hagi și Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului au făcut posibilă DSC00867_resize oficierea unei slujbe în aromână, grație preotului constănțean Gheorghe Ploscaru și dascălului Racu. Plină până la refuz, străvechea bisericuță a apropiat inimile aromânilor prezenți care ascultau pentru prima oară întreaga slujbă rostită în aromână. Sentimentul deplin și emoția credincioșilor aromâni s-au înălțat, până când pereții învechiți și afumați s-au luminat feeric și picturile de pe ei, realizate de Gheorghe Tattarescu, prăfurii și patinate au căpătat o delicată aureolă. Momente deosebite. Unice. Pentru că aromânii nu au școli și nici biserici în care comunitatea lor să învețe și să vorbească în limba „de acasă”. Ca majoritară, mi se pare nedrept, deși sper ca multiplelor provocări Biserica Ortodoxă Română și Patriarhia Română să le facă față, bizarul refuz de a acorda binecuvântare unei Biserici în care aromânii să aibă parte de slujbe oficiate în limba lor.DSC00880_resize                   ( Pero Tsatsa, Corina Elena Badea, Costel Farmazon)

Partea a doua a evenimentului s-a desfășurat la Centrul Cultural „Apa Sărată” Câmpulung și a fost dedicată unui grupaj de fotografii cu regina Maria− cu ocazia împlinirii a 140 de ani( 29 octombrie ) de la moartea ei, în ie și costum muscelean împodobit cu paftale executate de meșteri aromâni− prezentate de editorul Ioan Crăciun(Ars Docendi). În spiritul și litera unui permanent dialog și a comunicării între civilizații și popoare, a urmat un spectacol susținut de Rodica Voicu, Mădălin Lupu, Ansamblul Carpați și Pind, Corina Elena Badea, Pero Tsatsa, Cristian Andon, Pareia Boatsea Pindului.12191822_966091273463425_1094934129324621326_n                        (Pareia Boatsea Pindului)

Un spectacol de muzică și dans, o explozie de costume și culoare, o atmosferă plăcută, umbrită însă de o inerentă mâhnire, marcată printr-un moment de reculegere Colectiv.
După spectacol, dansul și cântul au continuat într-o modernă locație, în satul Jugur din Poienarii de Muscel într-o plăcută succesiune de trăiri depline și rotunde precum soarele de la Vergina care luminează armânamea. S-au cântat Dimândarea părintească, cântece polifonice, în vreme ce privirile au căpătat luciri tremurate, deoarece unii dintre cei prezenți și-au amintit istoriile triste ale familiilor lor originare din Albania și Grecia.
Târziu, în noapte, mi-am luat rămas-bun de la gazde și organizatori, familia Emil și Mihaela Hagi. În drum spre casă, m-am gândit la acele valori indestructibile ale armânamei: tinie (respect) față de familie, tradiție și credință. Și am realizat, din nou, că asemenea valori îi dau forță aromânului și de aceea este capabil să ducă o cruce pe fiecare umăr. Am avut, deopotrivă, și certitudinea că e vremea ca noi, românii, să revenim la valorile tradiționale, chiar și atunci când nu realizăm că le vom regăsi în chiar fibra noastră genetică.