Monthly Archives: November 2010

Ingeborg Bachmann, Paul Celan, Timp al Inimii

***
Ingeborg Bachmann, Paul Celan, Timp al inimii, Corespondenţă, Editura Art, 2010

Ingeborg Bachmann, poetă şi prozatoare de limba germană, rafinat filozof, om de radio, femeie obsedată de libertate, mi-a marcat, prin scrierile sale, anii când întrebările veneau avalanşă, fără să aştepte răspuns în goana după himere. De pildă, povestirea Undina îşi ia rămas bun, la ani buni de la lectura iniţială, rămâne aceeaşi nedatată, subtilă şi dureroasă introspecţie feminină dusă până la capăt. Ingeborg Bachmann, prozatoare misterioasă, otrăvită de propria libertate, impune o lectură ritualică, aş zice, silabă cu silabă.
De curând, am finalizat lectura unei cărţi eveniment Ingeborg Bachmann, Paul Celan, Timp al inimii, Corespondenţă, Editura Art, 2010. Apariţia editorială a scrisorilor dintre cei doi poeţi redesenează în contemporaneitate povestea de dragoste din perioada Germaniei postbelice, o istorie ce-a frământat îndelung lumea literară a vremii.
Paul Celan s-a născut în Cernăuţiul românesc. Poet remarcabil de limbă germană, evreu mistuit de rememorarea perpetuă a Shoah-ului, traducător prolific din mai multe limbi! Amintesc traducerea în limba română a povestirilor lui Kafka.
Corespondenţa Ingeborg Bachmann- Paul Celan relatează povestea lor de dragoste, definitivă, completă şi ireversibilă. Copleşitoare, înalţătoare! Ce şi-au scris cei doi căutători de cuvinte-comori, mistuiţi de propria scriitură? Scrisorile mi-au indus mâhnirea că adesea vorbele riscă să-şi iasă din matca gândului şi să destrame magia, misterul sau vraja, topindu-i sau îndepărtându-i unul de altul, ceea ce nu de puţine ori s-a şi întâmplat în perioada dintre 1948-1963, cât a durat corespondenţa. Speriaţi de vorbe sau arşi de sentimente, cei doi îşi spuneau: ” hai, să găsim cuvintele potrivite.”  Paul Celan a fost însă cel care a găsit cea mai potrivită modalitate de a-şi mângâia iubita, de a-i privi chipul zâmbitor şi senin, de a-i mângâia părul mătăsos şi de a-i desena cu ochii minţii liniile frumosului ei trup, hotărând să-i trimită poezii personale. Povestea de dragoste, incitantă în lumea literară, respiră în scrisori ce reconstituie atmosfera postbelică, mentalităţi sfâşiate de amintirea atroce a războiului. O relaţie ce s-a zvârcolit dureros în plasa diferenţelor de mediu: Ingeborg Bachmann, originară din Klagenfurt, cu un tată membru NSDAP, participant la războiul lui Hitler, Paul Celan, născut la Cernăuţi, într-o familie de evrei vorbitori de germană, “beneficiar” direct al dramei deportării şi morţii părinţilor săi într-un lagăr din Ucraina. Diferenţe de educaţie şi viziune! Atât de diferiţi, atât de apropiaţi! Scrisorile recompun atmosfera din acei ani şi exprimă trăirea totală, fie a femeii încântate de macii pe care iubitul îi răspândea prin dormitor, fie extaziată de poezia lui, elegantă, monumentală ca o catedrală gotică, înălţată pe apă ( In Aegypten, Fur Ingeborg), fie descompusă de reproşul permanent sau durerea bărbatului bolnav de trecut şi ros de remuşcări (amintirea, de a nu fi fost acasă, când părinţii i-au fost deportaţi, va răscoli permanent existenţa poetului). Oscilând între prietenie şi pasiune, Paul Celan îi scrie iubitei sale că întruchipează spiritul şi senzualul; cei doi se sfâşie, reciproc, prieteni sau iubiţi. Când Celan își întâlneşte, la Paris, viitoarea soţie, graficiana Gisèle de Lestrange, lucrurile se complică mai mult, iar poezia abia mai respiră. Totuşi, Paul îi scrie lui Ingeborg: ”Gândeşte-te la In Agypten. De fiecare dată când citesc această poezie, te văd apărând în ea: tu eşti motivul existenţei, pentru că tu eşti şi rămâi justificarea vorbirii mele. Dar nu e numai asta, vorbirea, căci vroiam să şi tac împreună cu tine.” (pag.71)
Numeroase împrejurări nefaste au făcut ca rare şi scurte să fi fost întâmplările, dincolo de literatură în destinul lor de iubiţi, ceea ce l-a revoltat pe poet, căci spunea:” a aştepta să se întâmple ceva e cel mai nepotrivit mod de a fi.”  După asemenea vorbe, vin cuvintele femeii, sloiuri de adevăr: ”… nu ne sunt îngăduite dorinţele,… avem de îndeplinit o anumită normă, lucrurile pe care le facem rămân mereu fără rezultate, dar totuşi între ora opt dimineaţa şi şase seara trebuie să ne prefacem că e important să punem o liniuţă sau două puncte pe o
foaie de hârtie.”(pag.39-40) Sătul, obosit, tracasat de o lume literară la fel de devoratoare ca şi cea de azi, dar mai ales urmărit de trecut, Paul Celan s-a aruncat în Sena și Ingeborg Bachmann a realizat că viaţa ei de femeie s-a risipit: a rămas stingheră. A continuat să scrie, i-a apărut romanul Malina în care a inserat capitolul ”Secretele prinţesei de Kagran”.
La final de lectură, privesc coperta. Văd două chipuri: Ingeborg, poetă, prozatoare, riguroasă şi caldă, o alchimie a culturii germane, Paul, poet, năvalnic, nevrotic și, iremediabil, nefericit. Ea zâmbeşte, el are privirea ascunsă sub frunte.
Cartea bine întocmită, cuprinde, pe lângă corespondenţa Ingeborg- Paul, scrisorile lui Paul Celan către Max Frisch, cu care Ingeborg a convieţuit ani buni, scrisorile Ingeborg- Gisèle, iubita şi nevasta lui Paul Celan, capitolele Comentarii, Postfaţa, ce devoalează secretul corespondenţei în poezii, cu referire la poeziile obiect al corespondenţei, Nota editorilor, Comentarii asupra unor pasaje precum şi un Tabel cronologic. Împreună, întregesc efortul susţinut, migala şi rigoarea prin care se remarcă această apariție editorială.

Advertisements

Lecturi recente [I]

Primul volum al unei serii mai lungi, Conversaţii cu Dumnezeu, Un dialog neobişnuit, apărut, anul trecut, în limba română în traducerea Monicăi Vişan, la editura For you, pare a fi începutul unui drum către Sine, pe care vrem, nu vrem îl străbatem, chiar şi independent de voinţa personală.[more]

Lectura unei cărţi

pe care, de câteva zile, am început să o citesc aminteşte, în câteva rânduri, pe Einstein. Întâmplător sau mai degrabă, nu, am găsit acest film youtube.

Între timpuri

Ieri, la târgul de carte, Gaudeamus, la standul 228, nivel 1, alături de cartea mea cea dragă, bucuroasă de prezentarea făcută de poetul Cosmin Perţa, redactorul romanului.

Bucuria  a fost stropită de  florile bunului meu trandafir chinezesc ce-şi schimbă  constant petalele şi nuanţele.

Prima lansare

a romanului Între timpuri( Tracus Arte) va avea loc vineri 19 noiembrie, ora 14, în cadrul târgului de carte Gaudeamus, stand 228, nivel 1.

– prezintă Cosmin Perța

Vă aştept cu emoţie,

edit later: romanul se află deja la librăria Eminescu şi pe siteul editurii Tracus Arte, librăria net

Sper ca în curând, după târgul de carte, să fie distribuit rapid în  întreaga reţea a editurii.

Parfum de toamnă

Soare catifelat, frunză dospită, paşi desenaţi de copaci răbdători în iureşul unor întrebări fără răspuns! M-am odihnit cu mine, de mine. Când vorbe nu se mai aud, ochiul vrea să vadă, să simtă culoare, linie, contur. Respiraţia, ce zbatere molcomă peste aromele pământului dulci-acrişoare sau uşor înţepătoare! Sau clipa când paşii încremenesc de-atâta parfum iţit sub pământ, pe tremur de  frunze foşnitoare sau copaci cu ochi înroşiţi de frunze lacrimi! Am zăbovit, ducând involuntar o mână la piept,  să-mi potrivesc  respiraţia în parfum de toamnă…

edit later:

O melodie despre frunze…


Între timpuri

Romanul, îl ţin în mână şi-i privesc coperta. A ieşit de sub tipar, în seara asta. Onest ” mulţumesc” Emiliei Velcu, tehnoredactor, lui Tudor Jebeleanu care a redat pe copertă un gând al autoarei într-o delicată combinaţie de culori.

La târgul de carte, la standul editurii Tracus Arte , apoi lansarea pe la începutul lui decembrie.

O apariţie editorială ce  mi-am dorit-o cu nerăbdare şi  o emoţie  greu de definit sau explicat; nu cred să  mai fi încercat  stări atât de contradictorii  ca în aşteptarea din ultimele două săptămâni.