Paulino Vieira

Am aflat numele pianistului care a  acompaniat-o pe Cesaria Evora  pe scena Le Bataclan(Paris, 1995). Se numeşte Paulino Vieira şi e… fabulos. Sper să-l văd  la spectacolul din 18 octombrie de la Sala Palatului, alături de Evora…

De-ale mele…

Schimbări benefice, fireşti… Exersez cotidianul chiar dacă, uneori, aud  prin vis sau limpede lovitura fermă de ciocan judecătoresc a trecutului. Despovărată de întrebările ce m-au cutreierat sau cotropit, constat senin cum locurile, chipurile, evenimentele s-au amestecat, şi-au destrămat conturul, răspândind în jurul lor un parfum cu iz de scoarţă aspră sau neted- lemnoasă. Azi, miros […]

În octombrie,vine din nou în România

Doamna Cesária Évora , artistă  ce-apropie cu o uluitoare naturaleţe jazzul de alte genuri muzicale. Ce bine-ar fi să fie însoţită şi de pianistul care invită clapele la dansul  Tcha Tcha Tcha. Pentru pasionaţii genului [more]

La Mojo Club

Eveniment organizat de site-ul Bocancul literar şi partenerii săi. [more]

Punţi…

… ce-au fost construite de la apariţia romanului de debut Încă un pas(editura Echinox, 2007). Dialog ce-ajută autorul fără ţeluri veleitare, care-şi propune să comunice, dincolo de diferenţe, de timp sau de modă. Imagini ce confirmă o poveste frumoasă, datorată exclusiv scrisului. Dimineaţa în Cişmigiu Alături(de la dreapta la stânga)de: Elena Cârlan,Violeta- Loredana Pascal.

Recunosc,

mi se întâmplă adesea să mă-nfăşor în borangicul tăcerii. Adun amintiri, esenţe pe care le-am savurat şi “uit” să  plâng. Plutesc în zbor cuminte, abia de mai percep boscorodeala  mocnită. Zâmbesc! Omit dialogul cu surzii şi plutesc paralel cu disputele existenţiale… Observ, ascult şi, uneori, am şansa să trăiesc. Azi, am avut bucuria să dialoghez […]

Gând matinal

Adun entuziasmul cu lehamitea? E ca şi cum aş aduna un măr cu-o pară. Logica de matematician fără diplomă îmi şopteşte: e posibil, de ce nu? Chiar de  pare o … glumă(vai, cât mă menajez!), duc gândul pân-la capăt: mărul şi para, fructe gustoase şi zemoase. Cât despre entuziasm şi lehamite, stări de spirit, se […]

Camil

Veranda, închisă cu geamuri, de sus până jos. Dincolo de ele, grădina coboară, de-a lungul treptelor de piatră bine rostuită, până în buza lacului, hotar marcat de un grilaj metalic cu lacăt. Deşi răcoarea nopţii strânge pielea, nimeni nu se-ndură să-nchidă ferestrele. Întunericul năvăleşte, revărsat din matca teiului uriaş ce-şi adună crengile uimite de frigul […]

Camil[II]

Exclamaţia lui Camil ţâşneşte până-n tavan, acolo unde lumini plictisite se mişcă în stranii şi invizibile partide de ping-pong. Nu-mi mai pasă dacă gestul, de a mă scula precipitat de pe scaun, e lipsit de politeţe. Realizez c-am înţepenit. Răcoarea dinspre lac mă chinuie atât de mult, încât îmi simt oasele umede. Alex şi Teo, […]

“Vreau să miros a femeie…”

…spunea simplu, oarecum categoric, mademoiselle Chanel, vorbind despre parfum, în pitorescul Grasse, cu Ernest Beaux(creator de parfumuri). Trăia, poate, o posibilă poveste de dragoste cu Igor Stravinsky. Regizor: Jan Kounen, Scenariu: Chris Greenhalgh  Cu: Anna Mouglalis(Coco Chanel), Mads Mikkelsen(Igor Stravinsky),Yelena Morozova(Katarina Stravinskaya) Un film pe care îl recomand din toată inima. Momentele de graţie de […]