Contact

Copilăria, în periferia bucureşteană, din imediata apropiere a pădurii Andronache, explorate alături de dragi prieteni, reîntâlniţi peste ani şi ani, al căror glas, când mă strigau Cati, hai să evadăm, îl mai aud şi azi, mi-a oferit clipe frumoase ce au marcat fiinţa rebelă, sub aparenţa fetiţei liniştite. Şcoala generală 39, fără rezultate spectaculoase şi liceul teoretic Ion Creangă (secţia clasică) s-au succedat armonios. Ultimul an de liceu, o pendulare între dorinţa de a urma actoria şi aceea de a fi profesoară, a fost marcat de ţeluri hrănite cu mult teatru şi speranţa de a preda eu însămi limba franceza pe care am iubit-o, aş zice, dintotdeauna. Frumoase erau zilele destinate retroversiunilor, când la o masă de fier forjat, de la expoziţia florală din parcul Herăstrău, îmi alegeam texte din autorii pe care-i iubeam: Ionel Teodoreanu cu romanul preferat Să vie Bazarca sau Hortensia Papadat-Bengescu. În ultimul trimestru de liceu am hotărât că voi fi profesoară de franceză, dar am ratat la… mustaţă admiterea. Am decis să lucrez şi m-am angajat la ICRM Bucureşti, undeva pe şoseaua Viilor, unde câteva luni m-am ocupat de întocmirea de avize şi facturi, scrise pe uriaşe calculatoare Felix, iar anul următor am dat din nou examen la filologie, secţia română-franceză şi am obţinut un rezultat frumos. După absolvirea facultăţii de litere a Universităţii Bucureşti, repartizată profesor într-un sat din în judeţul Giurgiu, timp de un an am locuit şi am am predat, acolo, româna şi franceza. Câţiva ani de învăţământ, examenul de definitivat… Ani ce mi-au tulburat pasiunea de a mai fi profesor: suplinitoare la diferite şcoli din Bucureşti, dădeam meditaţii, făceam corectură la un ziar, ca să mă pot întreţine. Aşa, am renunţat la învăţământ şi am participat la un concurs pentru obţinerea unui post de corector la editura Ion Creangă. Corectura pe manuscrisele cărţilor pentru copii mi-a oferit alte perspective şi, într-o continuitate firească, a urmat perioada de redactare, când am avut şansa să inaugurez colecţia Cupidon a editurii cu două minunate povestiri: Întâia iubire, Duduia Margareta(Mihail Sadoveanu). Am redactat de asemenea Ţara lui Gufi (Matei Vişniec), Întâmplări din pădure (Ion Lazu ). Dar, în 1992, rebela din mine a hotărât să părăsească editura şi am demarat, alături de soţul meu, o interesantă activitate imobiliare(închirieri în regim hotelier). Iar cum totul a fost mişcător în viaţa mea, schimbările s-au succedat şi ele una după alta şi, din 2007, m-am aşezat cu mintea şi sufletul în faţa computerului şi am început să scriu. Apropo de numele de autor: Catia- reprezintă numele meu de botez, iar Maxim, completarea firească.

2007- Încă un pas

2008 -Clipe salvate

2009 – Ghici pe cine iubesc eu?

2010- Între timpuri

2011- Îngerii din Moscopole

2013 – Îngerii din Moscopole. Exilul

2014- Slow motion

2015 – Îngerii din Moscopole. Istorii îngemănate

2017 – Altarul din Carcera Oarbă

2019- Sipetul cu îngeri

2022 – Cronica unui lutier. Templul Reginei Vioară

****

email: catiamaxim@gmail.com

https://www.facebook.com/catia.maxim

https://www.facebook.com/Catia-Maxim-1009328492459575/?fref=ts