Monthly Archives: April 2009

Lansare

invitatie1

S-a întamplat la apus!

Duminică, 26 aprilie, Strada Blănari, 21, club Iron City şi o nouă întalnire cu poezia, muzica folk şi nu în ultimul rand cu umorul lui Viorel Gaiţă. Şi tot la apus s-a întamplat ca eu să citesc finalul din Încă un pas, romanul de debut. Am ţinut să citesc  acel final , apus al unei poveşti. Cuvintele din finalul romanului Încă un pas , sunt de fapt aceleaşi cu care începe noul roman Ghici pe cine iubesc eu? Am vrut în felul acesta să aduc un gand bun acelui început care a transformat întreaga mea viaţă. Dorinţa de a scrie s-a conturat atunci, în 2007, cand am debutat cu acel roman. Şi continuă… Şi tot la apus s-a mai întamplat ca trupa InDArt să accepte să citească un fragment din acest ultim roman a cărei lansare va fi pe 8 mai. Un frumos gest de prietenie, într-o perioadă în care lumea e bantuită de criza…umană.O seară în care am exersat din nou starea de bine…

edit later: şi imagini

Gustul sărutului

Mă cheamă marea. Îmi vrea privirea, să o străbată dincolo de lacrimi. Îmi vrea surâsul, să îi înfioare cutezanţe şi vise. Îmi vrea epiderma pe care să rătăcească, să se strecoare, să guste și să cante. Cine n-a ascultat cel puțin o singură dată valuri și nisipuri? În singurătate, goi de vorbe, gânduri, amintiri, trecut şi prezent.  Cu picioarele în nisip, străbătuţi de fiorul tăcerii. Singuri cu marea, cu valurile, cu întinderea, cu Soarele, cu scânteierile. Dureros de frumoase, valurile! Cine n-a plâns de atâta frumuseţii? Lacrimi de bucurie. A frumuseţii. Mă cheamă mare și valuri, să le urmăresc, să văd cum se răsfaţă, spulberă și desenează nisip. Apropierea valurilor de plajă, gust de sărut. Cu trup spălat de valuri, privirea străbate amețitor împărăţia din nori, încât nu ştiu dacă mă aflu sus sau jos. Rătăcită de frumuseţe. Împlinită de armonie.

musica: Marie Laforet , Los Incas. ‘Rio abierto’

Ultima noapte la Paris

Vă promiteam cu puţin timp în urmă  că voi scrie despre ultima noapte  la Paris. Am fost invitată de Nivo şi Serge la Marly- le- Roi, undeva în apropiere de Paris:un village. Absolut fascinant!  Era o noapte senină şi  căutam adresa acelui restaurant numit  Le Rallye 29 ( Grande Rue Marly le Roi), unde prietenii mei aveau să susţină  un concert de jazz . La un semafor, am întrebat un francez, ce aştepta şi el cu maşina culoarea verde, unde se află acest restaurant. Nu o să vă vină să credeţi, dar ne-a zambit drăgălaş mie şi prietenei mele în a cărei maşină mă aflam şi s-a oferit el însuşi să ne conducă la acel loc. Aşa că am pornit-o în urma maşinii lui   pe nişte străduţe înguste, frumos pietruite . La un moment dat , a oprit  în faţa unei biserici , o catedrală scăldată în lumina lunii  şi oarecum dezorientat ne-a făcut semn să aşteptăm în maşină , iar el a oprit la randul lui o altă maşină şi l-a întrebat pe  şofer despre locul pe care-l căutam. Eu mă amuzam copios , văzand cată forfotă se producea în jurul nostru. Tipul era extrem de drăguţ. În fine , după cateva minute s-a apropiat de maşină şi ne-a zambit adorabil, semn că ştia unde să ne ducă. L-am urmat vesele, în timp ce eu îi spuneam prietenei mele:” Vezi de ce-mi plac mie, francezii? ”  După un urcuş de cateva minute , am ajuns. O stradă foarte îngustă!  S-a dat jos din maşină  şi a ghidat-o pe prietena mea să parcheze maşina. Am coborat  şi eu  si i-am mulţumit acelui bărbat simpatic, nerăbdădoare fiind sa-mi întalnesc prietenii.  Mai tarziu mi-a părut rău, că nu l-am invitat şi pe el la concert.  Aş fi avut cu cine să dansez. Locul unde urma să cante Serge şi Nivo  avea  un parfum specific  jazzului: o atmosferă caldă, prietenească , ceva ce îndemna la romantism.

img_6310

Imaginile vă vor convinge , sper.

img_6312

img_6316

Nivo , Serge şi Max Hery au fost parcă şi mai buni, dacă se poate spune aşa ceva. Realmente m-au fascinat! S-au jucat, au inventat, au imaginat sunete, linii melodice. Au cantat cu pasiune şi dăruire pentru fiecare din cei prezenţi. Au cantat şi pentru mine şi la un moment dat am simţit ceva pe la ochişori. Ştiau că a doua zi urmează să plec şi parcă le părea şi lor rău. În pauză au venit la mine la masă şi am depănat împreună amintiri. Max încerca să mă convingă să mai stau cateva zile. Locul acela, atmosfera de acolo, dar mai ales felul în care au cantat cei trei artişti a fost ceva ce iată că nu pot reda în cuvinte. Mai bine să vă mai arăt nişte poze.

img_6317 Nivo şi Serge.

img_6320 Max

img_6321 Nivo şi Max

Şi ca să  nu închei fără să ne reamintim de vocea lui Nivo, să ascultăm împreună o melodie pe care desigur o cunoaşteţi.


WHAT A DIFFERENCE A DAY MADE


Bărbatul şi Femeia de Victor Hugo

În săptămana luminată să ne aducem aminte şi de această poezie.

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi,
Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron,
Pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.
Bărbatul este creierul,
Femeia este inima.
Creierul crează lumina, inima naşte iubire.
Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Prin raţiune Bărbatul este puternic.
Prin lacrimi Femeia este invincibilă.
Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează.
Bărbatul este capabil de orice eroism,
Femeia, de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremaţia,
Femeia are alegerea.
Supremaţia înseamnă forţa, alegerea înseamnă dreptate.
Bărbatul este un geniu,
Femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspiraţia bărbatului este gloria supremă,
Aspiraţia femeii este virtutea desăvarşită.
Gloria crează tot ce e măreţ, virtutea crează tot ce e divin.
Bărbatul este un cod,
Femeia este evanghelia.
Codul ne corectează, evanghelia ne face perfecţi.
Bărbatul este un vultur care zboară,
Femeia – o privighetoare care cantă.
A zbura înseamnă a cuceri spaţiul, a canta înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu,
Femeia este sanctuarul.
În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchem.
Pe scurt, bărbatul se găseşte acolo unde se sfarşeşte pămantul.
Femeia, acolo unde începe cerul.

Unde începe viaţa?

Să fim alături unii de alţii!

grupul psaltic Stavropoleos

Imagini de la Bocancul literar

Floriile au marcat o nouă întalnire la Papa la Şoni, unde s-au citit epigrame şi s-a organizat o lansare de carte: George Corbeanu, Dreptul de a sta. Evident că s-au făcut şi multe poze.