Înapoi la scris

Mă uit peste manuscrisul redactat al romanului “Îngerii din Moscopole” şi mă întreb ce anume l-ar defini mai bine? Aleg un citat :“… senzaţie de zbor imperceptibil! Şi arome nedefinite, parfum, mireasmă necunoscută, agreabilă, puternică, mai degrabă masculină, similară esenţelor lemnoase, amestec condimentat exotic, greu şi totuşi romantic, combinaţie de petale de trandafir vişiniu cu […]

zici tu, harap-alb

că nu! eu însă simt cum mă port înspre frunză şi nu tu spaime sau reţineri stupide. paşii, ameţiţi de vise, o apucă către  câmpii şi păduri, copaci şi frunze. nu mă mai dor vorbele, chiar dacă uneori caut în dicţionar definiţia certitudinii. ce-ţi veni, harap-alb, de ţii morţiş să mă cuminţesc, acum când toamna […]

Recenzie la romanul Ghici pe cine iubesc eu?

Autor recenzie: George Motroc; Marturisesc, fara prea multa remuscare, faptul ca nu (prea) am incredere si de aceea nici nu obisnuiesc sa citesc ceea ce se numeste generic literatura feminina… Marturisesc, fara alta urma de remuscare, faptul ca ultima ,,portie” de acest tip am luat-o demult, in perioada studentiei, atunci cand din obligatii mai mult […]

***Matinală***

Pe canapeaua de culoarea spicului bine copt, nu ars, cotropită de perne de  diferite mărimi, se întâmplă să mai visez. În zorii necopţi, după un somn, nu ştiu cât de odihnitor, insuficient totuși pentru sărmanul trup supus masochismului din ultimile zile, îmi testez rezistenţa și respir liniştea, lipsită de vorbe ce obosesc. Apărată de perne […]

Mărul care s-a prăbuşit lângă mine…

Copacul cu mere, verzi şi rotunde, ascunse în răsfăţul de frunze… ! Cu  o coamă rotundă şi crengi  aplecate la pământ, sub povara fructelor împlinite. Oarecum pitic, într-o imensitate de verde, străjuia  la poarta unei liniştii ireale. Îl priveam nedumerită şi încântată, speriată  de atâta verde, de atâta linişte, mirată şi neîncrezătoare că e posibil […]