Monthly Archives: July 2010

GDE Buharest

Un nou roman semnat

Advertisements

Bucuria serii

Acum două zile arăta aşa…

L-aţi mai văzut, dar nu cu atâţia boboci.

În seara asta  a înflorit…

… într-o explozie de bucurie…

Altruism fără frontiere…

… al unui om ce se dedică mai multor proiecte culturale

Mulţumesc pentru gestul frumos!

edit later: din nou  aici

O melodie…

...pe care îmi face plăcere să o reascult.

Mi-am amintit de  ea, pentru că duminică am participat la o  întâlnire cu poezia, muzica şi şansoneta franceză, la  Mojo Club(Pariul pe prietenie)…

♣ Duminică, la Mojo Club, lecturând Chanson Dada de Tristan Tzara

Armonii

O  nouă serie de texte  aici

Mulţumesc, Emanuel Pope!

Promotor de proiecte ce oferă cu generozitate şanse egale pentru consacraţi şi debutanţi, prin spaţiile puse la dispoziţie pe  site şi în  revista on-line.

O săptămână frumoasă!

Călătorie…

…alchimistă. Am mai scris despre alchimie.

Voiajul alchimist continuă cu acest film instructiv pe care-l puteţi regăsi, printre alte câteva, pe generosul youtube.

Nimicuri

mă prind, mă desprind de învelişuri:cu inocenţa speranţelor infantile sau cu obida revoltelor inerente

zilele se adună, picături de  ploaie, cristal uriaş în care se răsfaţă un chip, poate  îmi aparţine

mă arde totuşi  un zâmbet de-ndoială în infimul univers împărţit, am citit-nu mai ţin minte unde- cu milioane de alte chipuri

unicitatea  suportă  grele încercări şi îndoială e acum, certitudinea ce-i confirma existenţa, căci  zilnic se revarsă în avalanşă sintagme de genul:” nimic nu-i nou sub soare…” şi aud  tic-tac-ul  nepăsător şi cinic  al lui ” ei, şi?”

cum  se mai poate continua după”ei şi…”? de vreme ce cunoscut e  ce se spune

totuşi, ascult, reascult, aş vrea să  rostesc, dintotdeauna mi-am dorit: cu vorbă, culoare sau sunet

iubesc pianul, vioara, violoncelul

stau în cumpănă, mă gândesc la fântâna cu ciutură, uitată pe cine ştie ce cîmpie străpunsă de vipie

încotro? de alte întrebări m-am lecuit

astăzi, am vrut să străbat o pădure, ceva ce aducea a copilărie

unde, de ce,a cui?

însă picături  de vise mi-au îngropat picioarele

am renunţat

“tu, fată, ce tot bolboroseşti, acolo?

“nimic, bunico! mă gândeam…

” tu, fată, lasă-le-n pustia lor de gânduri şi joacă-te, nimic nu e mai fain, copilă, decât  jocul”

mă prind şi mă desprind de amintiri,

nimicuri peste care se vor depune alte nimicuri