Monthly Archives: December 2014

“Un proiect de viață” sau un succes peren

Aseară, la Palatul Suțu, am aflat ceva esențial despre familia  aromânilor Minovici. De la istoricul Adrian Majuru. În ce constă esența unui reușit “proiect de viață”? La final de expunere, am urmat îndemnul agreabilei gazde de a reflecta la ce înseamnă pregătirea și realizarea unui “proiect de viață”. Oricare ar fi el. Un răspuns, prilejuit și de concertul pianistei albaneze Klejda Tare, bine structurat și admirabil interpretat, a pornit de la drama unui neam și neșansele istorice cauzatoare de masive dezrădăcinări, care i-au făcut pe aromâni dependenți- în sensul bun- de respectul (t i n i a) față de ei și de ceilalți. Așa au reușit să făptuiască “un proiect de viață”, axat pe valori specifice neamului lor. A se vedea numeroase personalități cu performanțe mondiale. Un exemplu grăitor, familia Minovici( Mina, Ştefan şi Nicolae Minovici), autoarea unei modernizări instituționale a tinerei Românii.
Se impune să învățăm din exemple. Despre esența unui “proiect de viață”, care nu trebuie confundat și limitat la realizarea unui țel personal. “Un proiect de viață” începe de când venim și  sfârșește, parțial, când plecăm, urmând să fie continuat de cei care vin după noi. Cu alte cuvinte, fără prea multă filozofeală, dacă pe aromâni îi încălzește(simbolic) soarele de la Vergina, luminându-le, răbdător, calea spre “un proiect de viață”, ar trebui să începem și noi, românii, să învățăm să ne susținem “un proiect de viață” până în pânzele albe ale morții și dincolo de… De țeluri, denumite pompos visuri personale. “Un proiect de viață” depășește hotarele strâmtei vieți pământene. Mă uit înapoi, preț de câteva cuvinte, și nu am senzația vreunui enunț declamativ. Adaug că ar fi cazul să urmăm cursuri intensive de învățare de la A la Z  despre nașterea și continuitatea unui astfel de proiect. Să înțelegem că permanenta șlefuirea a prețioasei noastre făpturi ne-ar ajuta să ne curățăm de mizeria cotidiană dintr-o existență debusolată și fără repere. Să gândim “un proiect de viață” capabil să înalțe construcții sănătoase, rezistente, fără a putea fi demolate vreodată de mâna omului. Un proiect țintă în direcția propusă, scutit de a sfârși în bălării. Numai așa reușim să făptuim, fie și peste generații, căci “un proiect de viață” implică un soi de uitare de Sine. Personal, așa am priceput eu pledoaria istoricului.
În curând, vin sărbătorile de sfârșit de an și o urare potrivită ar putea fi  aceste cuvinte/ testament:
Ridicați-vă prin viața spirituală, care înalță, și prin jertfă, care înnobilează. Ca să nu greșiți, ascultați întotdeauna de glasul conștiintei; conștiința e sufletul și sufletul e divin.”( Ștefan Minovici)

Sărbători fericite!