Monthly Archives: September 2009

Frumoşi şi veseli

Ce vorbe s-aleg?

Mă uit la Cer şi-i  văd  lacrima discretă. Se simte vulnerabil ? Îmi pare că cerul a devenit vulnerabil.

Mă uit la Soare şi văd cum îşi adună razele pe lângă el. I-o fi  frig? Am simţit pe pielea mea frisoanele soarelui.

Încerc să ignor ce se petrece în jurul meu. Să privesc cu acei ochi care nu văd .

Mă uit la mine şi-mi preţuiesc bunătate de zâmbet. Simt că mai simt, că mă mai bucur. Ar trebui să continui: cu aceeaşi filozofie, cu aceeaşi gândire. Aşa  cum spun bătrânii noştri în acea doina bănăţeană ” Nu mor caii, când vor câinii”.  ” Da’ nici câinii, cînd vor stăpânii”.  Să am răbdare!  Va fi posibil să  ne  zâmbim unii altora, fără să ne mai înţepe inima, să ne acceptăm cum suntem: cu bune , cu mai puţin bune.  Să ne respectăm , să ne ajutăm, să nu trecem indiferenţi pe lângă cei care au nevoie de o vorbă bună.  Răbdarea va aduce cele mai nesperate bucurii.

Şi totuşi  mă simt… pierdută în durerea  acelei lacrimi  discrete.  Te rog, nu mai plânge! Vom fi  din nou copii! Frumoşi  şi veseli !

Advertisements

Singurătatea e o târfă…

… care nu te învinuieşte că eşti egoist . Octavian Paler

♦ Dacă nu eşti singur în singurătatea ta, te afli într-o companie proastă . Jean-Paul Sartre

♦ Singurătatea este pentru spirit ceea ce dieta este pentru corp. Vauvenargues

Despre singurătate….

Cărţile, dovadă vie că sunt alături de noi…

Şi la bine şi la rău, că nu ne dezamăgesc, dar mai ales o mărturie a comunicării dincolo de text. Un dialog pe care-l purtăm cu textul, cu autorii, de fapt cu întreaga lume. Descopăr în fiecare zi cât e de fascinantă lectura, cum mă poartă ea pe cărări neumblate şi  cum luminează toate ungherele prăfuite, cum îmblânzeşte şi catifelează asperităţile inerente ale cotidianului.

Vă semnalez două lecturi recente:

♦♦♦ Ultimul Testament, Philip Le Roy, traducere de Alina Beiu-Deşliu, editat la Grupul Editorial Rao, Bucureşti, 2007.

134055

Cartea are, ca motto, următoarele cuvinte:” Moartea nu există.”  Proiectul  Lazăr îşi propune prelungirea vieţii în nemurire. O carte stufoasă datorită informaţiilor transmise, scrisă însă cu mult nerv şi dăruire. O carte care a încercat să răstoarne în mine credinţe, convingeri, prejudecăţi poate… O carte bogată în informaţii, din care am reţinut ceva fundamental: că textele , scrierile” sunt ca frunzele copacilor”. Că adevărul, atât cât ni se poate el revela se află la…rădăcină. Prin urmare acolo trebuie căutat. Iar rădăcina se află în sufletulul fiecăruia. Dacă adunăm frunzele copacilor, putem găsi un colţ de adevăr. Am citit cuminte cele 567 de pagini ale romanului şi nu am obosit, nu m-am plictisit. Dimpotrivă! M-am simţit  mai puternică în credinţa mea. Eu nu aş recomanda cartea ca pe un thriller, deşi sigur sunt multe crime descrise , ci ca pe un roman filozofic cu o evidentă tentă religioasă, ca pe un  dialog al omului cu moartea. Dar eu sunt un simplu cititor…

♣♣♣ Toate casele au nevoie de balcon, Rina Frank, traducere, Cerasela Barbone, Grupul Editorial Rao, Bucureşti, 2009

646aa6__toate

Scrisă de o israeliană, născută în Haifa, Rina Frank, cartea dezbate cu umor şi nostalgie subiectul integrării unei familii de evrei români, plecaţi la Haifa, care s-au stabilit într-unul din cele mai sărace cartiere ale oraşului. Facem cunoştinţă cu atmosfera, obiceiurile, mîncărurile tradiţionale, sărbătorile şi, în general,cu mentalitatea atât de… aparte a evreilor. Cu acel ceva ce nu-l au alte naţii, acea diversitate năucitoare care îi face atât de diferiţi unii de alţii, dar care , în momentele cruciale, îi adună umăr lângă umăr şi îi susţine cu un tulburător sentiment al solidarităţii. Cartea mi s-a părut deosebită prin alternarea trecutului cu prezentul, legătura dintre ele pornind uneori de la o imagine, un cuvânt chiar. E un roman de dragoste, mai altfel scris. Fără clişeele tradiţionale. Şi totuşi nota romantică nu lipseşte: eroina se îndrăgosteşte de acel bărbat care imită din gură sunetul trompetei din Love Story. Mai mult decât un roman de dragoste e însă o scriere emoţionantă despre instinctul matern. Cât de devotată poate fi o mamă copilului născut cu grave insuficienţe respiratorii şi nu numai.

Salut de asemenea glosarul de la începutul romanului, care conţine explicaţiile unor termeni ce fac parte din viaţa şi obiceiurile evreieşti.

O seară plăcută!

Alte vorbe despre Ghici pe cine iubesc eu?

Pentru orice autor, semnalele legate de creaţia sa sunt oxigenul de care are nevoie pentru a continua. Sunt în acel punct în care,  recunosc că cel mai important mesaj mi-l dă cititorul. Prin urmare semnalele care vin din partea celor care-au citit deja romanul  Ghici pe cine iubesc eu? sunt  aşteptate cu mari emoţii. Mi-a făcut plăcere să găsesc  această  ştire.

Iar  mâine ne vedem  la Târgul de carte , organizat în parcul Herăstrău, la standul grupului editorial SemnE-Artemis.

Noapte bună!

SemnE-Artemis la târgul de carte

Grupul editorial SemnE-Artemis va participa în perioada 20-26 septembrie, la târgul de carte organizat în Parcul Herăstrău (intrarea dinspre Televiziune), cu cele peste două sute de titluri. Vom fi la standul 29.

Din nou la Târgul de carte

Blândul septembrie ne cheamă ,de astă dată între 20-26, în Parcul Herăstrău…Vă aştept cu drag !

La standul grupului editorial SemnE- Artemis.

IMG_6152 01

O zi frumoasă!

Concurs…

Ghici pe cine iubesc eu?, Clipe salvate premii la concurs