“Încă un pas” marchează debutul în literatură al Catiei Maxim.
Smara, eroina romanului, este o femeie fericită, căsătorită cu un bărbat minunat, căreia viaţa însă îi demonstrează că a trăit într-o lume aproape paralelă. A avut certitudinea că soţul ei o iubeşte necondiţionat şi că nimic nu va tulbura existenţa lor de cuplu idilic, dar vine vremea când e ameninţată parcă de toţi demonii din ei. Adrian şi Smara trăiesc o dramă. Cumplită! Drama tuturor cuplurilor care nu au comunicat suficient, adunând frustrări, una după alta.
“Încă un pas” este o poveste despre noi toţi. O carte totuşi optimistă , dedicată
“ Tuturor femeilor: mame , prietene, amante sau iubite, soţii, călugariţe sau târfe. Şi, mai ales, celui care m-a învăţat să iubesc aşa, ca în vechile legende, cu un sentiment lipsit de egoism. Celui ce m-a învăţat că iubirea nu înseamnă neapărat să fii lângă fiinţa iubită …“
Cu “Încă un pas”, Catia Maxim debutează ca autor în România. Descoperă la anii maturităţii ca îi place să scrie. Născută în Bucureşti, absolventă a facultăţii de litere, câţiva ani profesor de limba română, a părăsit învăţământul și a lucrat la o editură pentru copii, la corectură, apoi în cadrul redacţiei.
Cartea poate fi achiziţionată online de la una dintre urmatoarele adrese:
sau în Librăriile Cărtureşti şi în cele din Bucureşti şi ţară.
***
Edit later: Romanul( 500 de exemplare) s-a epuizat în primele luni de la apariţie.
Pe canapeaua Catiei 
Incantata de cunostinta, Smara!
Am sa imi asum aceasta declaratie, facand abstractie de faptul ca aici vorbesc cu autoarea, si nicidecum cu naratorul sau cu personajul… Cu toate acestea, dupa ce am fost incantata de cunostinta cu autoarea, am descoperit naratorul, ale carui tehnici de compozitie sunt demne de luat in seama, despre care voi vorbi intr-o alta interventie. Mai incitant si mai surprinzator mi s-a parut personajul.
Smarei vreau ii vorbesc acum, ea m-a intrigat, m-a facut uneori sa o blamez, alteori sa ii dau dreptate. M-a cucerit cu nesfarsita ei sinceritate fata de sine insasi. M-a surprins adeseori in alegerile ei. Smara este adevarata femeie imprevizibila care nu reactioneaza niciodata asa cum s-ar astepta ceilalti.
Povestea Smarei e una obisnuita, felul in care ea o traieste e deosebit. Nu povestea e inedita, pentru ca astfel de povesti se intampla des, ci felul in care ea a trait-o. Reactiile ei au fost surprinzatoare, demne, cu toata declareatia de …dependenta fata de barbatul iubit. E rar si greu sa poti intelege asa lucrurile.
Inca o data, deci, ma bucur ca te-am cunoscut, Smara!
Buna , Adina! Esti prima comentatoare la primul articol postat pe acest blog ,in urma cu cinci luni, cand s-a nascut ideea unui blog. Si sigur ca nu e deloc intamplator! Daca tu ai simtit ca eu seman intrucatva cu Smara, sigur ca e si din vina mea. Recunosc ca nu am fost echidistanta cu personajele mele si pe Smara -nevasta , am indragit-o. Dar toate astea le-am sesizat dupa ce romanul aparuse deja. Nu mai aveam ce face. Dar pe masura ce cartea a ajuns in mainile unor cititori si a fost citita , sigur ca impresiile s-au mai nuantat si Smara nu a mai beneficiat de aceeasi simpatie…Si e bine ca e asa! Astfel eu am avut imboldul necesar sa continui. Am vazut ca sunt deja reactii. Acum , drept sa-ti spun , daca ar fi sa mai scriu o carte despre Smara , cu siguranta ca nu ar mai fi aceeasi femeie. Dar acesta e un alt subiect. Observatiile facute de tine pe marginea textului mi se par de doua ori importante: o data ca vin din partea unui cititor subtil si a doua oara pentru ca vin din partea unui profesor de limba romana. Si acum o glumita: daca Smara, eroina din romanul Inca un pas seamana cu mine, atunci ma bucur sincer, caci asa cum am declarat mai inainte, chiar am simpatizat-o si de aceea am “desenat-o” asa.
Cu toate aceste observatii ale tale, sunt sigura ca vei recunoaste ca Smara e un copil nascut din tine, din viata ta si nu numai a ta… Orice alta incercare de a o construi, va fi un alt copil, o alta viata… Vor fi poate surori, nimic mai mult.
Si pentru ca tot mi-ai dezvaluit profesia, am sa iti marturisesc un truc al meu folosit la clasa cu elevii care sunt din ce in ce mai greu de atras spre literatura. In cele din urma, literatura nu numai ca e viata, ci ne invata sa traim. Cu observatia asta, i-am recuperat pe unii din fata PC-ului sau de la volanul cailor putere…
Cu Smara, si tu, si eu si toti cei care citesc romanul, am invatat cate ceva… Multe invataturi inainte!
Adina, eu imi asum acel punct de vedere expus in carte. Sigur ca Smara e copilul meu. Dar eu i-am dat drumul in lume si ca orice mama ii doresc numai bine. Cat despre trucul tau folosit la orele de clasa, e foarte important ceea ce ai reusit. Daca toti acesti adolescenti pe care-i ai ca elevi se vor convinge ei insisi ca literatura ( CARTEA) ne invata sa traim, cu siguranta ca ei isi vor aminti de tine dupa ani si ani. Eu am renuntat la invatamant dupa vreo cinci ani. Am omorat un vis al tineretii. Mi-am revenit, dar am asa un soi de… nostalgie. E atat de complicat, dar in acelasi timp coplesitor de frumos sa modelezi suflete…Mult succes!
Buna Catia,
Pot achizitiona cartea doar online sau o gasesc si la librarii? Sunt din Galati si as vrea foarte mult sa o citesc.
Buna seara, Liana
Nu stiu ce distributie este in Galati.Dar daca vrei cartea, atunci da-mi o adresa si ti-o trimit eu prin posta. Sau daca iti e mai comod, vorbesc cu editorul si ti-o trimite el. Sau o comanzi pur si simplu on-line, accesand libraria Eminescu. Sper sa o citesti cat mai curand si sa devii o cititoare a cartilor mele. Numai bine!
Multumesc pentru raspuns, Catia. Aleg sa o comand on-line. Sunt sigura ca e o carte interesanta. Ne mai auzim. Cu bine, Liana.
Lectura placuta! Sa fii, iubita!
Iti dai seama? 5 septembrie 2008 ! Si de cate ori am citit-o !
:)) acum, ne preg[tim de ediţia a doua.
:)) acum, ne pregătim de ediţia a doua.
o astept …