Category Archives: Înşelare

Ce ne facem când prejudecățile atârnă ca niște haine grele pe noi?

Suntem tributari educației, mediului din care venim.  Mă gândeam azi la vorbele unui domn care are un comentariu pe blog. Domnul în cauza făcea o constatare de bun-simț și anume că femeile își înșală și ele partenerii. Sigur, nimeni nu se  erijează într-un lup moralist. În fond, un bărbat își înșală (folosesc un termen pe care majoritatea oamenilor îl acceptă, deși am altă teorie) partenera cu o altă femeie, nu? Situații și situații. Romanul “Încă un pas” prezintă exemplul unui bărbat însurat . Când o cunoaște pe Corina, Adrian îi spune că e însurat și nu are probleme majore în căsnicie. E clar, nu? În acel moment viitoarea amantă de’ine toate datele. Nu ia însă în calcul seamă decât interesul ei. Nu-mi judec personajele. Merg numai pe logica evenimentelor. Corina, amanta detestă nevasta. Atât de tare, că vrea să-i ia locul. Ce face Smara, nevasta cu o anume viziune despre familie și căsătorie? M-a fascinat zbuciumul ei. Împărțită între educația  de la bunica și mamă și realitatea care îi demonstrează câte mai are de învățat. Constată ca știe prea puțin și că ani buni a avut parte de himere. Basmul pe care ea, nevasta cuminte care nu l-a văzut decât pe  bărbatul de lânga ea se risipește tocmai când nu se asteaptă. Moment, cu-atât mai dramatic, cu cât, deși instinctul o învață ce să facă, duce povara educației, lovindu-se de prejudecațile mamei sale, de care se simte atât de legată. O mamă care o întreabă: „cum e chestia asta cu iubirea pentru cineva și făcutul dragostei cu altcineva ?” Smara explică, dar suferă că mama ei nu pricepe :”Eu, în acest moment, nu am decât un bărbat care se numește soțul meu, dar nu mă iubește. Ce pot să fac ?  Lăsând la o parte că nu am vocația lacrimilor, vreau să-mi probez  feminitatea. Cum?  Raportându-mă  la un bărbat.” (pag.211)  E momentul, când mamă și fiică realizează prapastia dintre ele. Smara încearcă destul de tarziu să învețe din abecedarul ascuns de educație plină de prejudecăți, căci tinerețea i-a fost populată  de gărgăuni, cum mărturisește ea însăși cu umor.
Așa că, îmi vine să pun întrebarea: cum se manifestă libertatea, voința și dorințele noastre?  Și, în ce masură, educație, prejudecați și restricții ne frâng sau nu aripile?

Advertisements

Cum supravietuim variatiei in cuplu?

Adeseori bunica imi spunea ca un barbat adevarat «insala» cel putin o data in timpul unei casnicii. Considera ca e normal si firesc, iar cand suratele ei spuneau ca sotii lor sunt niste sfinti, zambetul ei fermecator parca spunea ca totul e un secret bine ascuns.
Misterul este cautat permanent. De noi toti! Barbatii au traditie (era sa zic clasa, in sensul bun… evident). Este in firea lor de razboinici-vanatori sa cucereasca noi teritorii, sa isi demonstreze ca pot, sa isi confirme faptul ca sunt mereu atractivi, interesanti pentru FEMEIE. Fiecare utilizeaza ceea ce are in dotare: bani, masini scumpe, umor, inteligenta. Sunt adorabili atunci cand vor sa straluceasca pentru o femeie. De obicei una proaspata, cu mistere si necunoscute inca nestrabatute de ei.
Ce fac insa partenerele lor? Cum reactioneaza ele, atunci cand afla?
Smara, eroina romanului meu, a ales sa ramana langa barbat. Adrian ii spune la un moment dat ca daca vor trece peste toate astea vor avea o casnicie mai puternica. Astazi m-am gandit sa luam in calcul si alte exemple. Cuplurile mondene, vedetele, celebritatile.

1. Mioara si Petre Roman –
2007 a fost anul in care cei doi au divortat. Ea a dezvaluit amanunte destul de intime din viata cuplului, in timp ce el s-a afisat cu mult mai tanara cantareata Silvia Chifiriuc. Sotia alege despartirea. Evident ca au existat tot felul de speculatii. Dar aici suntem pe un blog, pe care incercam sa construim solutii…
2. Madalin si Adriana Voicu Intre el si sotie s-a produs o bresa in care s-a conturat silueta unei alte femei. Pictorita Carmen Olteanu. Madalin Voicu nu a divortat de sotie. Madalin a ramas implicat in viata de familie.
O astfel de optiune seamana cu cea aleasa de eroina mea? E cumva speranta ca ceva se va schimba sau doar o acceptare (as indrazni sa spun un compromis util) a unei situatii de cuplu inteligent. Sau daca nu va place termenul, sa spunem “modern”?
3. Bill si Hillary Clinton – Ne aducem aminte incidentul cu “pata” de pe rochia Monicai, negarea presedintelui. Apoi toata mizeria care a urmat. Dar Hillary a ramas langa sot. Aventura lui nu a durat mult. Astazi apar in fata tuturor ca un cuplu fericit. O casnicie care a supravietuit.
Ce ar fi facut oare Hillary daca sotul ei ar fi iubit-o pe acea tanara?

Asadar trei cupluri si toate din politica. Trei optiuni diferite : divort, separare, supravietuire. Modele pe care omenirea le exerseaza de mii de ani. Si asta din nevoia noastra a tuturor, caci nici doamnele nu sunt scutite de asemenea cautari, de a ne intregi imaginea ideala din…bucati. Un soi de mozaic. Nu vreau sa revolt pe nimeni, dar nici nu vreau sa ne mai imbatam cu apa chioara…
Si totusi atunci cand mustim de iubire, putem sa facem ceea ce nici nu putem banui. Iubirea ne da forta sa rezistam. Expresia aceea minunata pe care am auzit-o tot la bunica mea: «Nu-mi da Doamne cat pot duce!», vine din forta pe care fiecare o avem in noi, dar de care unii nu sunt constienti ca o detin. Iubirea poate sa faca minuni, chiar daca pana la urma se transforma si ea in altceva. In altceva, dar nu in URA.

Ce facem cand cuplul devine un triunghi?

– Adrian, spune-mi, te rog, tu ai o iubita?

O inspaimanta propria ei voce! De vorbe ce sa mai spuna? Ce naiba tot incearca sa faca? O spaima uriasa o apuca de gat… Simte din nou ca nu mai are aer… Se strange in ea! Noaptea s-a lasat peste statiune. Prin fereastra camerei se vad luminitele care se aprind una cate una. Este intuneric şi o tacere grea. Timpul se scurge in valuri uriase: ca ale unui ocean, fara calendar, fara nici o ordine. . . Cu propriul ritm, dupa propriile reguli. Si, vocea lui, nefiresc de limpede si de clara:

– Da, iubesc o alta femeie!
—-

Stau unul langa altul, aproape stransi cu disperare in dreptul singurei ferestre de la camera hotelului si sorb linistiti din berea rece… In aer pluteste o atmosfera intima, calda…. Ciudat! Nu exista ranchiuna, ura, poate doar o strangere de stomac, dar despre asta nu trebuie sa stie Adrian! Mai intai sa vada, sa se lamureasca. Se uita in mod ciudat, admirativ la el! Pentru ea conteaza enorm starea de limpede, adevarul. . . Intotdeauna ambiguitatile, jumatatile masura i-au taiat o aripa! Adevarul isi are avantajele lui enorme! Ustura(cum avea vorba bunica ei), doare, dar iti da convingerea ca esti viu, ca existi! (fragment Inca un pas)

Vorbeam despre concedii petrecute in doi, vacante in care ea , sotia (uneori si sotul) afla ca sotul (sotia) iubeste o alta femeie (barbat). Cum se percepe o astfel de situatie? Cum reactionam?

Smara, eroina cartii mele, afla un astfel de adevar si speriata, naucita incearca sa inteleaga mai intai. Afla pas cu pas ca de fapt il iubeste pe Adrian. Nu e manata de orgolii si mai ales nu uraste. Simte in permanenta ca iubeste. E ametita de suvoiul in care e tarata de evenimente si incearca din rasputeri sa nu se lase prada disperarii. Caci totul pare a se impotrivi iubirii ei.

Cum reactionam insa noi toti in astfel de situatii? Putem sa intelegem ce fel de femeie e eroina din Inca un pas? E cumva un personaj atipic?

Si fiindca vorbim de Smara, de roman si de situatia infatisata acolo in paralel cu cele din realitate, va invit si la un concurs. Premiul: un roman Inca un pas. Castigatorul va fi ales dintre cei ce comenteaza aceasta insemnare, aici , pe blog pana miercuri, iar anuntarea sa va avea loc joi, 20 martie.

Va astept cu drag si emotie opiniile si. . . hai sa vorbim !