Am citit rindurile dvs.cu maxim interes. Sunt lucruri la care am meditat si eu, si apreciez franchetea dvs. Va multumesc ca ati citit Maestro. Inteleg ca principalul dvs repros este ca povestea mea este fara speranta, ca este un roman prea “negru”. Da, poate este o versiune exasperata a unui gind pe care de mult il incerc si pe care l-am exprimat cit de sincer am putut. Mi-am luat riscuri mari, si le cunosc bine. Un roman nu este o fericire.Si multe lucuri ramin neexprimate, urmind a-si face loc in povestile care abia se nasca.Sunt bucuros ca ma avut “indrazneala” sa scriu acest roman.Cistigul este ca mi-a dat curajul sa scriu in continuara altele. Credeam ca nu voi mai scrie nici unul. ST
Traim intr-o lume in care majoritatea oamenilor reproseaza,acuza,arata cu degetul,se pun etichete. Am citit cartea dumneavoastra cu speranta.Habar nu am de ce!Fiecare pagina citita ma aducea in situatia aceea naiva,cand inca mai crezi,inca mai zambesti si totusi simti ca cineva rade in spatele tau. Stiu ca nu “judec” bine. Dar eu, cititor doar simt. Incerc si eu de putin timp sa scriu, dar asta e altceva. Imi face bine sa cred ca sunteti un om optimist,care simtiti caldura unui zambet adevarat.Va urez multa sanatate, succes!Si evident sa scrieti asa cum simtiti dumneavoastra! Oricum viata, aici, in aceasta “intersectie” isi are parfumul ei special.Se petrec si aici lucruri minunate,chiar daca ele nu sunt televizate sau cunoscute in presa. Sa fiti, iubit!
Ma bucur foarte mult ca te-am descoperit.Iti doresc mult succes si timp spre a-ti transforma ideile multe pe care sunt sigura ca le ai , in carti frumoase.
La o recitire reciproca cat mai rodnica!Cu prietenie, Maria Postu
Mulţumesc,Maria!
E confortabilă ideea că oameni,care iubesc scrisul,au privilegiul de a se bucura de ceea ce pot întâlni la un confrate. O bucurie onestă ce recompensează toate dificultăţile.Te voi citi.
Lasă-mi, te rog, adresa de blog sau de site.
Cu drag!
Pe canapeaua Catiei 
Am citit rindurile dvs.cu maxim interes. Sunt lucruri la care am meditat si eu, si apreciez franchetea dvs. Va multumesc ca ati citit Maestro. Inteleg ca principalul dvs repros este ca povestea mea este fara speranta, ca este un roman prea “negru”. Da, poate este o versiune exasperata a unui gind pe care de mult il incerc si pe care l-am exprimat cit de sincer am putut. Mi-am luat riscuri mari, si le cunosc bine. Un roman nu este o fericire.Si multe lucuri ramin neexprimate, urmind a-si face loc in povestile care abia se nasca.Sunt bucuros ca ma avut “indrazneala” sa scriu acest roman.Cistigul este ca mi-a dat curajul sa scriu in continuara altele. Credeam ca nu voi mai scrie nici unul. ST
Traim intr-o lume in care majoritatea oamenilor reproseaza,acuza,arata cu degetul,se pun etichete. Am citit cartea dumneavoastra cu speranta.Habar nu am de ce!Fiecare pagina citita ma aducea in situatia aceea naiva,cand inca mai crezi,inca mai zambesti si totusi simti ca cineva rade in spatele tau. Stiu ca nu “judec” bine. Dar eu, cititor doar simt. Incerc si eu de putin timp sa scriu, dar asta e altceva. Imi face bine sa cred ca sunteti un om optimist,care simtiti caldura unui zambet adevarat.Va urez multa sanatate, succes!Si evident sa scrieti asa cum simtiti dumneavoastra! Oricum viata, aici, in aceasta “intersectie” isi are parfumul ei special.Se petrec si aici lucruri minunate,chiar daca ele nu sunt televizate sau cunoscute in presa. Sa fiti, iubit!
Ma bucur foarte mult ca te-am descoperit.Iti doresc mult succes si timp spre a-ti transforma ideile multe pe care sunt sigura ca le ai , in carti frumoase.
La o recitire reciproca cat mai rodnica!Cu prietenie, Maria Postu
Mulţumesc,Maria!
E confortabilă ideea că oameni,care iubesc scrisul,au privilegiul de a se bucura de ceea ce pot întâlni la un confrate. O bucurie onestă ce recompensează toate dificultăţile.Te voi citi.
Lasă-mi, te rog, adresa de blog sau de site.
Cu drag!