Monthly Archives: December 2012

O semantică inocentă

Nimic nou sub soare! Cu toții, știm că un cuvânt  are semnificații diferite de la om la om, chiar dacă definiția lui de dicționar e una singură. De  altfel, vorbele se completează și se luminează reciproc, așa cum diverse nuanțe de culoare completează contururi  pe o pânză. La fel și în cazul termenilor echipă și concurs, ambele- în opinia mea- tributare aceluiași scop, competiția. Căci ce altceva să reprezinte un spirit de echipă- legătură spirituală între membrii unei echipe, ce stă la baza conlucrării lor [DEX]- dacă nu un antrenament cotidian, sub îndrumarea unui șef, ales tot în urma unei competiții, în vederea participării la altele?

Prin urmare, fără să-mi mai bat capul cu întrebări de genul: cine să fi fost înainte, oul sau găina?, instinctul îmi șoptește că nu există antinomie între cuvintele echipă și concurs, dimpotrivă ambele se completează reciproc, hrănindu-se din dorința specifică omului de a se bucura de unicitate în cadrul unei permanente competiții, fără să-și irosească însă energia creatoare cu gândul la premii, ci numai cu speranța bucuriei unor posibile revelații, menite să-i permită câștigătorului- oricare ar fi tâlcul competiției- să răsufle ușurat și să spună:”bine c-am mai învățat ceva!”

Și, pentru că tot aud ce întunecate și cumplite sunt vremurile pe care le trăim, reiterez un vechi concurs la care să participăm din ce în ce mai mulți, intitulat Cât de bine ne e cu noi? O competiție, la finele căreia putem afla cât valorăm față în față cu repere esențiale ale umanității, de neclintit de nici un taifun sau  cutremur.