Monthly Archives: November 2009

” Ce veste minunată

care îţi poate face viaţa  frumoasă : SOARELE CÂNTĂ! ” Sunt vorbele Oanei Pellea care mi-a mai adus o bucurie : am descoperit, în Jurnalul  2003-2009, apărut anul acesta la editura Humanitas, o bună parte din  sufletul ei frumos . Cine mai spune că nu e o minune atunci când artistul cu har se înfrăţeşte cu omul din viaţa de zi cu zi ? Chiar nu e limpede că un model demn de luat în seamă, cu un important impact la nivel personal şi colectiv e acela prin care omul şi artistul sunt tot una ?

Jurnalul Oanei Pellea m-a bucurat , mi-a dat speranţă , m-a liniştit… Să-i dea Dumnezeu sănătate şi să ne bucurăm de existenţa ei cât mai mult!

O săptămână frumoasă !

Advertisements

La târgul de carte…

…. la standul(28) grupului editorial SemnE- Artemis, Ghici pe cine iubesc eu ? şi Clipe salvate

Actorul Paul Daian s-a plimbat cu Ghici pe cine iubesc eu? prin târg …

În sunetul trompetei, Ghici pe cine iubesc eu? a făcut o plimbare cu actorul jovial, care a improvizat una-două un text spre amuzamentul numeroşilor vizitatori de azi ai târgului …

Am râs cu poftă!

Mâine va fi ultima zi  a târgului de carte  Gaudeamus.

A fost ieri, la librăria Sadoveanu

O reîntâlnire cu cititorii şi prietenii . Din punctul meu de vedere a fost frumos şi am avut bucuria să vină câţiva cititori necunoscuţi , care citiseră Încă un pas şi Clipe salvate. Dar mai bine  să vorbească imaginile.

Andrei Pascal , invitat la  librăria Sadoveanu , a ajutat şi el la organizarea evenimentului…

Se adună lumea…

De la dreapta la stânga: Geta Munteanu( gazda), Loredana Pascal ( organizatorul evenimentului)

Trupa de teatru IndArt, citind două fragmente de roman. De la dreapta la stânga: Mirii (Cristina Pipias), Nati (Natalia Marţian), Silvia (Silvia Maria Simion). În timp ce le ascultam pe talentatele fete , mă gândeam că textul are o nouă savoare… Fragmentele au fost selectate din capitolul La căsuţa albă.

Actriţa Doina Ghiţescu a încântat asistenţa prin felul în care a citit un fragment din capitolul Schitul .

Daniel Făt a smuls multe zâmbete celor prezenţi. A încântat textul-rezumat al cărţii pus pe o frumoasă melodie , compusă pe loc  şi intitulată Ghici pe cine iubesc eu? Prezenţa lui alături de noi a descreţit  frunţi şi a produs starea de bine.

Zâmbim…

Vorbe scrise pe carte…

Un alt pas…

Mulţumesc !

edit later: detalii şi în

Edit later , 1 decembrie : mulţumesc , Alex Sima pentru recenzia la romanul Ghici pe cine iubesc eu?

27 noiembrie…

.... la librăria Sadoveanu, din nou de vorbă cu cititorii…

Vă aştept  cu drag!

Edit later: detalii în  revista Cenuşă de trandafir

Astăzi, plimbându-mă, pe internet am găsit o  recenzie care m-a emoţionat

Să ne bucurăm…

… Împreună  la târgul de carte , între 25-29 noiembrie.

La standul  28  al grupului editorial SemnE- Artemis , găzduit în pavilionul central de la Romexpo, vă aştept alături de

O săptămână bogată în evenimente…

edit later , 1 decembrie :  Pentru că  adevărul are atâtea chipuri câţi oameni sunt,  azi am avut surpriza , eu spun plăcută , de a citi o recenzie  deloc comodă despre  Clipe salvate în

Mulţumesc , Marinelei  Gheorghe , de a se fi aplecat asupra acestei cărţi , regretând totuşi că lectura  respectivă nu i-a prilejuit  acea siguranţă confortabil- moralizatoare de care  poate că avea nevoie …

O singură rectificare : cartea  se poate comanda pe site-ul librăriei Eminescu şi se găseşte  în librăriile  Sadoveanu ,  Eminescu , Academiei …

Armonii

Între noi şi Univers(uri) un nou articol în

Week-end plăcut!

Ghici pe cine iubesc eu? la librăria Sadoveanu

… vineri 27  noiembrie, 2009, ora 17, reântâlnire cu cititorii, relansare , câteva momente despre Adrian …

*  fragment introspectiv, capitolul 2, La căsuţa albă

” Dacă întinde mâna , are senzaţia că locul de lângă el e gol şi rece.  Dar dacă se înşală?  Ştim oare noi ceva ?  Deseori ameţiţi de vacarmul cotidian constatăm că nu cunoaştem limbajul sufletului.  Drumul pe care-l străbate e nisipos şi simte că alunecă în hăul tulbure al neprevăzutului.  Vrea să continue însă.  Momentul opţiunii a trecut şi nu mai poate să dea înapoi . Nu are unde să se mai întoarcă . Locul de unde-au plecat el şi Smara a dispărut în neant . Nici o întoarcere nu mai e posibilă. Habar nu are dacă e mai bine aşa cum sunt acum  sau cum erau înainte.  Dar ce mai contează ?  Basmele nu propun niciodată soluţii. De obicei se încheie cu  şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea-aşa ! Adică doar s-a relatat ceva !  În lupta dintre bine şi rău, binele învinge .  Punct !  Omisiunea cea mai gravă a unui basm e aceea că Binele nu poate exista fără Rău.  Dar nici un basm nu spune lucrurilor pe nume.  Se alege varianta cea mai învăluitoare. Pe această cărare, ideea ar fi următoarea: dacă totul se bazează pe cele două constante , Binele şi Răul, e limpede că atunci când un Bine se produce , undeva în lume se naşte un Rău, iar când se produce Răul,  altundeva apare un Bine.  E  legea echilibrului universal.  Ar vrea să strige toate astea . Să vorbească şi el cu cineva despre toate astea.  A pierdut exerciţiul comunicării, de când era în stare embrionară .  Nu-şi aminteşte dacă pe atunci a vorbit ceva sau nu cu mama lui.  Asemenea amintiri nu au existat vreodată .  Stă întins pe patul din dormitor şi albastrul cald din jur potenţează dorinţa de a se relaxa . E singur acasă şi liniştea care e în jurul lui îl face să-şi audă bătăile inimii .  Amintirea râsetelor care altădată cutremurau zidurile casei , în fiecare dimineaţă , pare şi mai îndepărtată , acum ,  când e atâta linişte în jur! ”

* Ghici pe cine iubesc eu?, editura SemnE, Bucureşti, mai 2009