Monthly Archives: December 2009

Culorile sfârşitului de an…

… coincid azi, cu răsăritul  surprins  de la fereastră, când unii oameni mai dorm.

Dacă trag o linie imaginară şi adun  plusurile, după  semnul egal urmează  Între timpuri( roman finalizat), redactarea revistei Mesaj literar (sper să apară până pe 10 ianuarie) şi, nu în ultimul rând, starea mea de bine despre care spunea cineva, aici, pe blog că ar fi  hedonistă.  Habar nu am ! Nu-mi mai bat capul cu nici o clasificare…

Să fiţi iubiţi!

Advertisements

Subscriem la nevoia de poezie?

♣ Poetul Adrian Suciu mi-a atras atenţia delicat că E toamnă printre femei  şi în lumeCred în realizarea cât mai grabnică a  viitorului său proiect şi răspund colegial,  postând comunicatul ce urmează:

♣ SUBSCRIPŢIE PUBLICĂ pentru publicarea volumului de versuri VIAŢA FĂRĂ URMĂRI de Adrian Suciu, în tălmăcirea grafică a lui Vlad Ciobanu, cu o prefaţă de Daniel Cristea-Enache .

Volumul, care va apărea în cursul anului 2010, la Editura Brumar din Timişoara, în condiţii tipografice de excepţie, este prima carte cu tiraj comercial care va fi publicată integral prin subscripţie publică în România, după al Doilea Război Mondial. Lista de subscripţie va fi publicată în interiorul volumului, în ordinea cronologică a subscripţiei. Suma minimă de subscripţie este de 30 RON pentru un exemplar din tirajul normal,  50 RON pentru un exemplar individualizat,  hors tirage, numerotat manual şi semnat de către autor, conţinînd o filă de manuscris original al acestuia şi 100 RON pentru un exemplar personalizat conţinînd, în plus, o gravură a artistului Vlad Ciobanu, într-un tiraj limitat strict la numărul celor care aleg această variantă de subscripţie. Suma de subscripţie acoperă preţul de producţie al exemplarului şi costurile de expediţie, logistică şi corespondenţă.

Informaţii relevante despre activitatea literară a scriitorului Adrian Suciu pot fi găsite pe site-ul personal al acestuia, la adresa www.adriansuciu.ro Autorul poate fi contactat direct,  pentru orice informaţii privind subscripţia şi condiţiile editoriale de apariţie a volumului,pe e-mail-ul noone4none@yahoo.com

A doua zi…

… de Crăciun a adunat alte amintiri toarse pe fuior alături de o prietenă care a traversat alături de mine(de peste treizeci de ani) întâmplări de tot felul… Nu mai locuieşte în România, dar uneori revine şi… împreună ne amintim de anii care au fost şi râdem cu poftă. Aşa s-a întâmplat şi în seara asta , mai întâi la un minunat ceai servit la barul englezesc ( Hilton) şi apoi cât ne-am plimbat prin Cişmigiul surâzător sub feeria de lumini…

Când am ajuns în dreptul platanului ocrotit, ne-am amintit de perioada liceului şi ne-am povestit ca şi atunci , toate câte le-am mai făcut…

Să mai întreb retoric cât construim, când reuşim să comunicăm?

Noapte bună!

Umor înţelept…

Sursele şi resursele de zâmbet sunt inepuizabile, sunt la îndemână, nu sunt sofisticate şi nu presupun căutări febrile…

Ieri, am trecut pe la cimitir: “să stau de vorbă cu tatăl meu”: i-am adus o coroniţă superbă de brad şi i-am aprins lumânări; înfipte în zăpadă, ardeau liniştit la lumina unui soare blând. Era tăcere în jur, deşi erau mulţi vizitatori. Dincolo de gard, zăream pădurea şi-mi aminteam de anii copilăriei, când mă pierdeam printre copaci şi nu mai eram de găsit, spre spaima alor mei sau chiar pe aleile cimitirului, atunci când bunica mă căra după ea să  “facem curat la locul nostru de veci…”

De câte ori revin la acel loc, în mod paradoxal, nu sunt tristă. După clipele de dialog liniştit cu prietenul, care fost tatăl meu, m-am îndreptat spre ieşire, nu înainte de a mai arunca o privire: totul era acoperit de omătul curat ce strălucea la lumina soarelui,  pigmentat de flăcările blânde ale  lumânărilor şi candelelor aprinse.

La ieşire, un grup de oameni sărmani aşteptau  cu speranţă o biată pomană de Crăciun. Păşeam cuminte şi eram încă sub influenţa amintirilor, dar auzeam limpede vorbele lor, ca şi când m-aş fi aflat la o piesă de teatru, cu spatele însă către actori. Rescriu un crâmpei din acel dialog care mi-a confirmat încă o dată cât de înţelept şi plin de umor e românul(nu neapărat cel din cluburi, din supermarketuri, din restaurante strălucitoare), ci omul sărman care e nevoit să supravieţuiască şi să facă haz de necaz. Îmi venea să mă întorc din drum şi să mai stau de vorbă cu cei doi cerşetori care vorbeau cam aşa:

– Heiii! M-a căutat cineva?

– Moartea…

– Nu mă pricepe!

– Nu te-a găsit…

Mi-am continuat drumul şi mi-am spus că un astfel de umor înţelept face bine, mai ales în zile de sărbătoare, când suntem ocrotiţi de căldura căminului, de prieteni…

CRĂCIUN LUMINAT!

O lectură vitală…

Adeseori, la orele de literatură universală, doamna care nu mai e, Zoe Dumitrescu- Buşulenga, ne spunea că Biblia e Cartea Cărţilor

O amintesc şi eu în prima zi de Crăciun!

Să fiţi, iubiţi!

Nu ştiu…

Câteva rânduri în revista Cenuşă de trandafir

Esenţe-amestecate,dar nu recomandate!

Crăciunul e receptat într-o mulţime de culori, dar cea mai des folosită zilele astea, îmi  pare a fi rozaliu-zâmbitoare, pigmentată însă cu stropi de lacrimi de diferite provenienţe, cu gust de neajunsuri. Cârtitorii, nemulţumiţii…

Cunoaştem cu toţii semnificaţia oricărei naşteri şi, mai presus de toate naşterile, ne umplem de lumina Naşterii care a marcat sursa speranţei omeneşti…

Ştim ce a urmat şi, de peste două mii de ani, învăţăm mereu câte ceva, adăugând la salba de cuceriri bobiţe de cunoaştere ce par totuşi infime pe luciul zăpezii imaculate…

De fiecare dată, în preajma sărbătorilor, încerc să descopăr mereu  câte un nou înţeles, poate din cauza unui defect congenital: o curiozitate, o foame permanentă de certitudini fie ele chiar şi efemere, dar care să exprime un adevăr, în nemărginirea secundelor…

Până nu demult, nu prea înţelegeam manifestările depresive ale unora în preajma sărbătorilor, mai ales înainte de Crăciun.  Nu afirm că, acum, înţeleg mai bine sau justific asemenea izbucniri, dar măcar încerc să pricep mecanismul lor.  Admit, într-un fel, că există posibilitatea, ca ceea ce se ascunde în spatele noţiunilor(prietenie, iubire etc) strălucind pentru unii ca  false diamante, să fie , de fapt , o nevoie  personală de a-şi confirma siguranţa LOR, confortul LOR, cerinţele LOR, faima LOR etc. , iar  când ceva se mişcă invers în acest mecanism, ţâşnesc parcă dintr-un hău depresia, revolta lor.  Mulţi dintre voi vă confruntaţi cu astfel de situaţii şi, de cele mai multe ori zâmbiţi şi ridicaţi din umeri spunând:” Ce putem să facem? Asta e!”  Şi eu fac la fel … Mă gândesc însă, că la capătul acestor constatări, se află lumina adevărată a Crăciunului ce va să vină cu dragoste şi cu speranţă! Că e posibil să fim  adevăraţi, consecvenţi cu noi şi cu ceilalţi, că putem admite că, atunci când ceva nu ne e pe plac, poate că există o motivaţie care scapă înţelegerii noastre înguste, că e preferabil, util chiar  să ne străduim ca nimic din ceea ce nu înţelegem să transferăm în sarcina celor apropiaţi sau nu…

La ultimul strop de cafea zâmbesc şi spun cât se poate de cuminte: Crăciunul ce va să vină peste câteva zile îmi arată limpede că nu avem dreptul să transferăm îndoielile sau stările ceţoase celor din jur… E un păcat şi nu are sens să ne încărcăm şi cu aşa ceva…

Naşterea înseamnă speranţă, bucurie. Să căutăm  prezenţa acelor oameni care transmit aşa ceva, pentru că ei sunt durabil clădiţi. Astfel de oameni sunt rari, e adevărat, dar ei există şi nu cer nimic la schimb: decât cel mult un zâmbet, iar zâmbetul clădeşte punţi…

SĂRBĂTORI FERICITE!