Monthly Archives: March 2009

Jazzul şi prietenia la Paris

Paşii mi s-au împletit pe aceleaşi cărări pe care le tot străbat de câţiva ani. Mai în glumă, mai în serios ( chiar a venit o propunere concretă în acest sens) să mă mut la Paris.  Am zâmbit, deşi încep să mă gândesc la o astfel de posibilitate.  Eram pe străduţele mirifice din Saint-Germain-des-Près şi am păşit cu emoţie înăuntru.

img_6187 img_6191

img_6190

Sigur că e vorba de  Caveau de la Huchette, 5, Rue de la Huchette. Urma să înceapă un concert cu pianistul Jean Pierre Bertrand, unul dintre cei mai cunoscuţi interpreţi de boogie-woogie şi blues. În ziua următoare am respirat puţin şi din atmosfera muzeelor de pe quai Branly. Am urmărit cu interes o cronologie a jazzului mondial la  muzeul de jazz, găzduit în acel spaţiu generos de la Branly.

img_6222 img_6223

Şi cum Parisul e legat Nivo şi Serge Rahoerson, pe care i-am cunoscut la Caveau de la Huchette, în urmă cu un an, sigur că reîntâlnirea noastră a fost plină de emoţie. Am stat cu ei câteva zile şi am avut şansa să fiu invitată la un concert ţinut în apropiere de Paris. Acolo l-am reîntâlnit şi pe Max Hery. Dar despre acel concert îmi rezerv plăcerea de a scrie un articol separat. Întâlnirea cu Nivo şi Serge Rahoerson a fost plină de emoţie. Ne-am amuzat copios  şi am concluzionat că prietenia ca şi iubirea sunt mai savuroase de la…distanţă.
img_62802 Serge şi Nivo.

img_6281 Eu şi Nivo.

img_6284

Amuzându-ne pe un peron de metrou.

O zi frumoasă!


Advertisements

Primăvară la Paris

Dacă imaginile surprinse vor reuşi să traducă o anume stare, vorbele se vor adăuga simplu,  pe măsură ce poveştile se vor împleti aici,  pe canapea.  Bine v-am regăsit!

Privirea  a surprins gândul florilor ce se doresc iubite de Soare. Să începem plimbarea prin Paris cu ele…

dsc006871 dsc00688

O  incursiune în lumea florilor e cu atât mai specială atunci când ai alături pe cineva care  ştie să vorbească despre  flori.

img_6202 img_6204

Iar când despre magnolii se poate vorbi la infinit, parfumul unei întâlniri se amestecă suav cu parfumul dulce-acrişor al primăverii.

img_6207 img_6208

Şi dacă reuşim să ne oprim , fie şi numai câteva minute, să ne bucurăm de explozia de viaţă a acestor copaci,

img_6262

poate că vom reuşi să preţuim cum se cuvine  dragostea cu care ne-a fost dăruită minunea de viaţă. Am revenit acasă şi acum mă voi plimba cu voi  pe străzile Parisului.

O duminică frumoasă!

Din nou Paris !

O perioadă agitată, cu poticneli inerente, dar cu speranţa că visele prind contur real!  Şi evident dorinţa de noi întâmplări: de a le trăi, nu de a citi despre ele doar din cărţi. Îmi iau, imi dau, îmi ofer o vacanţă la Paris.

Aveţi grijă, vă rog, de blogul meu! Rămâne cu voi!

Să fiţi iubiţi!

Ghici pe cine iubesc eu? la primul bal

Multumesc celor de la pentru că mi-au oferit prilejul, duminică, 15 martie să citesc

pict32331

un fragment din romanul abia ieşit de la tipar, Ghici pe cine iubesc eu? Evenimentul a avut loc( şi asta se petrece o dată la două săptămâni) la Papa la Şoni, un loc care îmi aduce aminte de parfumul studenţiei.  Sper ca pariul pe prietenie, promovat de aceşti iubitori de frumos, să fie veşnic câştigător. O voce deosebită a acestei manifestări de poezie şi muzică folk a fost poeta Clara Mărgineanu.

Mi-e trupul Primăvară!

Să respirăm parfumul Primăverii!

De câte ori mă ucideţi?

O fascinantă călătorie a unui Cavaler. Un cavaler pierdut într-o lume fără repere. O lume amestecată, o lume de păpuşi cu păpuşari mai mici sau mai mari. Dar care se respectă: au costum şi cravată şi, la sfârşitul oricărei negocieri cinice , îşi dau mâna. Acel gest de politician sinistru.Un cavaler cu inimă … Şi ce inimă! O inimă uriaşă proiectată pe un voal diafan. O inimă care e operată şi împărţită în patru bucăţi. Apoi mărunţită şi aruncată în Univers. Aşa ca o pulbere fină asemănătoare Căii Lactee…Un cavaler cu valori fundamentale: iubirea menită să deschidă până şi lacăte ruginite, onoarea apărată cu toate fibrele fiinţei lui, dragostea imensă de libertate… Acea libertate care-l face să caute cu frenezie poteci necunoscute, neumblate. Un cavaler fără cusur: cu un cal, cu o armură, cu un slujitor devotat şi o iubită diafană. Un cavaler care se mişcă demenţial în ritm de step,dansuri populare româneşti şi execută un număr de wushu(arta a războiului) cu sabia. Un cavaler  pentru care visul e însăşi viaţa lui. Credinţa lui! Un vis de care toţi ceilalţi râd. În toate timpurile şi de când lumea! O lume care a pornit de la căruţă şi a ajuns să călătorească pe Lună. O lume care a…evoluat? Mă întreb cu inima puţin strânsă. El se uită la noi şi zâmbeşte, iar în spatele lui e crucea. Prin urmare un cavaler creştin. Dan Puric, trupa Passe Partout DP, sala mare a Teatrului Naţional şi spectacolul Don Quijote. Aseară am trăit din nou sperând, zâmbind, crezând că morile de vânt

11_44_59-green-s-windmill-a-science-centre-in-the-suburb-of-sneinton-nottingham-_web nu sunt doar vise caraghioase, iar cei ce îndrăznesc nu sfârşesc neapărat în cămaşa de forţă . Şi chiar dacă finalul spectacolului e oarecum trist , forţa visului depăşeşte acea lume a lui Cervantes şi se revarsă ca un torent peste noi toţi. Încă mai avem o şansă! Asta am văzut eu aseară pe chipul luminat al lui Dan Puric. Şi ca să nu rămânem în zona unde limitele se sfarmă ca nişte biete valuri de ţărmuri depărtate, mă gândesc că dacă ar fi trăit Caragiale şi l-ar fi cunoscut pe Dan Puric , ar fi rostit la finele acestui spectacol:” Straşnic , mon cher!”   Dar cum bine spunea pe undeva Dan Puric: lui Caragiale nu i-a trecut prin cap că persojanele lui vor deveni cu timpul umbre aproape inocente faţă de păpuşarii de acum.

Ghici pe cine iubesc eu?


img_61522

img_61511

Editura Semne

e-mail: difuzare@semneartemis.ro

semne_artemis@yahoo.com

Am optat pentru dimensiunea completă a celor două coperte postate aici, pentru că altfel nu ar fi fost posibil să se poată citi textele  de pe coperta patru. Romanul are  formatul identic cu cel de la Clipe salvate.