Category Archives: Evenimente

Români și Aromâni la Societatea Culturală Aromână București

Dintotdeauna muzica și dansul tradițional aromân, grație măiestriei de conținut și sunet, au realizat o anume sublimare a realității în sufletul frământat al aromânului. Mai mult, l-au purificat și, într-o măsură subtilă, l-au rafinat. Altminteri, cum să stea drept aromânul în fața zbuciumatei sale istorii, conservându-și rădăcinile și suflul dătător de viață, dacă nu prin muzică și dans tradițional rostite în graiul matern?

Duminică, 29 Aprilie, la Societatea Culturală Aromână din București a avut loc un nou dialog român-aromân între Carpați și Pind: Împreună de Sfântul Gheoarghe/ Deadun Ayiu Yioryi cu tema Andreilu- Al Bagav și legătura cu Câmpulungul Muscelului. Un eveniment organizat de Asociația Multiculturală “Nicu Hagi”Câmpulung Muscel, coordonată de familia Emil și Mihaela Hagi despre care, de câte ori am prilejul, îmi face plăcere să scriu.

În vremurile sărăcite de viziune și conținut pe care le trăim, o româncă musceleană și un aromân originar din Veria (Grecia) reușesc de ani buni să susțină pe plan local la cote viabile românismul, dar și rădăcinile aromâne, într-o armonie demnă de o Românie, diferită de bâlbele și stupizeniile politice pe care, de douăzeci și opt de ani, le găsim prezente în mai toate domeniile.

Moderat de Alexandru Gica, evenimentul a beneficiat de detalii inedite despre armâname, chiar de un succint portret al aromânilor. Despre Andreilu Al Bagav(n. Vlasti/ Blața, Grecia), scriitor și profesor, trăitor pe meleaguri muscelene, au vorbit directorul editurii Ars Docendi, Ioan Crăciun și organizatorul evenimentului, Emil Hagi. În plus, același organizator a făcut o paralelă de suflet între aromânul, Bagav, promotor al predării aromânei în școlile din comunitățile aromâne din Balcani și Nicu Hagi, originar din Veria, trimis în România să învețe și să predea în limba română. Bagav și Nicu Hagi, stabiliți în Câmpulung Muscel, au dus cu ei dorul de ținuturile natale, ambii fiind îngropați în cimitirul Flămânda (Câmpulung Muscel). Nu dezvolt. Cei interesați pot viziona filmul evenimentului, realizat de televizunea locală din Câmpulung Muscel.

Mă opresc însă, preț de câteva accente, la spectacolul folcloric român-aromân. Invitați speciali, îndrăgiți de aromâni au dat culoare, lumină și armonii specifice evenimentului. Gogu Vanghele, Cristi Andoni, carismaticul Pero Tsatsa, Pareia Boatsea Pindului, Sofia Vasilescu(Cârțună), Grupul Lilici dit Munti” din Costești (Argeș) au oferit celor prezenți cele mai frumoase și cunoscute cântece aromâne, stârnind aplauze constante. Aromânii din sală cântau alături de invitați. Imaginea a zeci de suflete, cântând laolaltă, cu bucurie și emoție, melodiile străbune, numai la comunitatea de aromâni mai poți vedea. Spectacolul a etalat frumoase și înălțătoare trăiri care îi fac pe aromâni diferiți, aproape unici, într-o lume axată pe ștergerea diferențelor.

Un gând special pentru grupul Lilici dit Munti”, coordonat de Sofia Vasilescu. De origine aromână, Sofia Vasilescu a înființat acest grup alcătuit din peste patruzeci de copii români, pasionați de muzica. I-a învățat, pas cu pas, și le-a insuflat dragostea față de cântul și dansul aromân. Am urmărit și m-am minunat de felul exemplar în care româncuțele muscelene cântau în grai aromân. În costume tradiționale, fie confecționate de ele, fie sponsorizate de părinți, româncuțele din Costești au stârnit emoția și încântarea aromânilor.

Involuntar, am perceput acest grup ca pe o pildă a românului – care înțelege să respecte graiul și tradiția unei comunități- adresată cumva politicianismului sforăitor-demagogic, generator de subiecte artificiale și păguboase precum cel referitor la faptul că aromânii n-ar trebui să se considere diferiți de români, de vreme ce au aceleași origini. Simplistă, nedreaptă și deloc productivă asemenea teză politică, fie și numai dacă ne gândim la loialitatea și patriotismul aromânilor față de statele în care au ales sau au fost împinși să trăiască: Grecia, Albania, Macedonia, Serbia, România. Mi-am permis această paranteză, fără legătură cu evenimentul în sine, privindu-i pe copiii români din Costești cum cântau în aromână. Mi s-a părut că exprimarea lor inocentă și entuziastă are cei mai buni sorți de izbândă pentru câștigarea unui pariu pe o îndelungată prietenie și armonie intracomunitară. Nicidecum abordarea din perspectiva unui românism patetic, bombastic, fără nuanțe și fără profunzimea necesară  acestui subiect delicat. Important.

Deschis cu imnul aromânilor Părinteasca Dimândare (Cari fudze di-a lui mumă/ Shi di părinteasc’i numă/ Fugă’i doara Domnului/ shi dultseamea somnului!), interpretat de Pareia Boatsea Pindului, dialogul român-aromân s-a încheiat cu imnul românilor de pretutindeni, cântecul cernăuțeanului Constantin Mandicevschi, compus la cererea lui Spiru Haret, Cântă cucu, bată-l vina, interpretat cu emoție de Vanghele Gogu. Finalul acestui câtec de jale panoramează sufletul colectiv al românilor care, la fel ca aromânii, au avut un destin zbuciumat și nefericit (Munților cu creasta rară/ Nu lăsați straja să piară/ Munților cu creasta rară/ Nu lăsați straja să piară/ Dacă piere straja voastră/ A pierit și țara noastră/ Dacă piere straja voastră/A pierit și țara noastră.)

CM

 

 

 

 

 

Advertisements

dialogul unei lansări

Altarul din Carcera Oarbă la Târgu Jiu

afiș: Dorina Cioplea-Văduva

lectură publică: inedit

Image

lectură publică

Povestea din spatele cărții. Altarul din Carcera Oarbă la Muzeul Național al Literaturii Române

Image

Încă o lansare