Comoara dimineţii

Pleoapele  flutură delicat  asemeni unor aripi abia născute. Trupul se modelează după conturul aşternutului mătăsăs. Fiecare fibră se relaxează şi desenează un zâmbet auriu ce va lumina întreaga zi. Gândurile încearcă să se îmbulzească la uşa conştiinţei. Nu deschid ochii. O mică stratagemă, menită să prelungească clipa hotărâtoare dintre somn şi trezie. Nu vreau să-mi […]

Facerea unei cărţi[II]

Primăvara, care stă să înflorească, îmi provoacă pe lângă acea stare specifică de agitaţie şi emoţia că în curând va apare noul meu roman.  Perioada care abia a trecut a fost pigmentată de întâmplări neaşteptate, dar una peste alta visul va fi dus la bun sfârşit, iar eu voi mai finaliza un proiect. Nu aş […]

Amintiţi-vă de Valentin!

♣ De cele mai multe ori, visele mele sunt colorate. Cel din noaptea care a trecut a fost verde. Peisaje verzi, vorbe verzi. L-am visat pe Valentin. Nu era singur. Îl însoţea un tânăr căruia el îi spunea Dragobete.  Erau tare veseli amândoi şi povesteau câte şi mai câte! S-au oprit câteva secunde şi fiecare […]

“Valoare naţională indestructibilă”

Sala Ateneului Român e un spaţiu binecuvântat. Frumuseţea acestuia  se adaugă tuturor evenimentelor care se desfăşoară sub cupola plină de culoare caldă şi armonioasă a clădirii. Un loc unde oamenii îşi expun chipul  strălucind de lumina ce vine din adâncul lor. Deseori mă duc la Ateneu şi nu de puţine ori urmăresc şi chipurile spectatorilor. […]

Un vis povestit

Eram studentă şi locuiam într-un campus de studenţi. Primul an al unei facultăţi cu profil umanist. Abia ne acomodam unii cu alţii şi nu depăşisem perioada în care ni se tot cereau diferite informaţii despre familie, trecut… Făceau parte din dosarul de studenţi. Atmosfera era una de început, plină de emoţii , dar mai ales […]

RencontreS

Sala Rapsodia a găzduit aseară un spectacol al trupei Passe Partout DP. A fost primul spectacol de acest gen pe care l-am urmărit cu mare plăcere.Violeta Totir si Dragos Huluba au gândit, montat şi jucat ei înşişi spectacolul. . O incursiune în istoria întâlnirii dintre Ea şi El. Mişcare, gesturi, muzică, mai puţin cuvânt! Nu […]

Oglinda prieteniei

Sunt clipe când vorbele parcă nu-şi mai au rostul. Să “rostesc” doar că azi am trăit bucuria de a-mi vedea cel mai recent copil Ghici pe cine iubesc eu? în hârtie şi copertă. Mihaela Puştea mi l-a adus tehnoredactat şi aranjat cu multă dibăcie de ea însăşi. Textul a fost pus pe melodia sufletului ei […]