Cine aude tăcerea…:))

Când am decis să poposesc Pe canapeaua Catiei, intenţia și gândul au fost precise: să-mi ascult gânduri, dorinţe, fără un plan stabilit: spontaneitatea sau toana de moment  vor aduce cuvintele.
Azi, despre o întâmplare din copilărie. Să fi avut  12-13 ani, îmi plăceau spectacolele de circ din  sala Circului de Stat, vecin cu vechiul cartier Teiul Doamnei. Din numerele, pe care în mintea mea de copil speram să le pot face şi eu, cel mai la atrăgător îmi părea acela în care un acrobat stătea în picioare, preţ de câteva secunde sau minute ??!! pe o minge. Așa  că, într-o nu știu cât de bună zi de primăvară, bucuroasă că-mi terminasem lecţiile şi aveam timp și de zbenguială, m-a pus necuratul la încercare, asta și pentru că  aveam interdicţia să ies pe stradă-făcusem deja câteva nefăcute-  să-mi fac numărul.  Bunica era pe undeva pe la bucătărie, părinţii la lucru. Mi-am luat  mingea de volei și am zbughit-o  în spatele casei: zîmbeam  mulţumită de curtea asfaltată, fără denivelări. Priveam soarele: strălucea blând și-i şopteam corcoduşului cu ochi verzi: ” Să vezi că pot!”  Mingea aştepta. Nerăbdarea mă împingea de la spate. M-am apropiat, m-am urcat: întâi un picior, apoi celălalt. Soarele şi-a pus mâna la ochi și corcoduşul a oftat, iar eu n-am mai văzut nimic. Țipătul însă a zburat din mine, pasăre rănită de arsura lipită de umăr. Câteva minute n-am mai știut de mine, apoi m-am trezit în casă, culcată pe canapeaua din sufragerie. Bunica avea ochii în lacrimi: mi-a pus  o pungă  cu gheaţă pe umăr, m-a mângâiat pe frunte şi mi-a zis: ” Bine că nu ţi-ai spart capul, dar umărul precis nu mai e la locul lui.” Mă durea tare și nu pricepeam cum de nu mi-a ieşit. Procedasem, exact, ca acrobatul de la circ. O lună și jumătate, am stat cu umărul în ghips. După ce a trecut durerea, am avut totuși un sentiment de mulțumire, c-am încercat. 

De-atunci, mi s-a mai întâmplat să tot cad, m-am ridicat şi-am dialogat cu sufletul,  am spus NU tendinţelor zgomotoase și rumorii de-afară. Am  adus, aici, Canapeaua: auziți tăcerea? Cine o aude are noroc ca un copac pictat, Toamnă. :))

dsc00526

O duminică frumoasă !

Advertisements

13 responses to “Cine aude tăcerea…:))

  1. Ai scris tu azi ceea ce voiam sa scriu eu ieri… Insa m-am rusinat sa distrug mesajul despre mantuire si am renuntat. Nu a fost o renuntare dictata de slabiciune, ci de nevoia de a pastra linistea acolo unde ea e dorita.
    Sa pastram linstea! …chiar cu pretul unei acrobatii esuate… Ce este viata noastra daca nu un continuu exercitiu de imitatie a perfectiunii, adica al manturii?
    Inca o data, in numele linistii, ganduri bune tuturor celor care o iubesc!

  2. Multumesc pentru gandurile bune,Adina!Am fost tare suparata pe mine ca am raspuns acelui mesaj,dar era acolo plasat si daca e cine banuiesc eu,am trista experienta sa stiu ca nu renunta prea usor sa arunce cu venin. Asta e, un alt compromis!Mi-l asum! Sa fii,iubita!

  3. daca te mai deranjeaza cineva sa il trimiti la mine! 😉 il potolesc eu 😀

  4. Cu un asa chip sunt sanse sa potolesti toate uraganele!Multumesc pentru gandul bun!

  5. Acelasi privitor

    Wowow…bag de seama ca tot ceea ce nu este in concordanta cu indeile/zicerile tale si ale amicilor/prietenilor tai este considerat un deranj! Ba mai sunt si buni samariteni de genul domnului “invizibil”(ului)Asta ca sa ” tremure”/era sa zic “fosneasca” un pic…canapeaua!:)
    Apropos, nu devine boring (de) atata concordie?:)

  6. Acelasi privitor

    Si un PS daca-mi permiti:
    1.Eu nu am afirmat niciodata ca blogul tau “ar fi rasuflat” ci ca ” a rasuflat” ceea ce este nu doar o interpretare de nuanta.
    2.Cred ca merit un drept la copyright folosindu-mi termenul de ” Fosneala” in titlul tau de azi!:)
    3.Mai nimerit ar fi fost folosirea, in contextul mesajul tau de mai sus, a termenului “Fosnet/Freamat”.

  7. Apreciez observatiile facute.Sincer!In ceea ce priveste termenul”fosnet”, desi el a declansat un soi de disputa fara noima,cred ca apartine inca limbii romane,chiar daca tu ai fost cel care l-ai folosit primul aici.Ma rog, am inregistrat si zambetul de satisfactie de pe chipul tau. Cat despre plictiseala provocata de un presupus consens,sigur ca asa e! Numai ca Pe canapeaua Catiei, oamenii comunica,folosind acele cuvinte care-i apropie sau despart constructiv. Orice dezbatere e binevenita, asteptata, sugerata, subanteleasa, cu o singura conditie:sa nu incercam sa ne ranim unii pe altii. Suntem LIBERI sa spunem orice dar sa construim ,nu sa demolam! O saptamana minunata si sa fii iubit!

  8. Acelasi privitor

    Bunica mea, Dumnezeu s-o odihneasca in pace, avea o vorba: “vorbim impreuna si ne intelegem basca”! Cam asa se intampla si cu noi doi. Eu am sugerat ca era mai eleganta folosirea termenului de “fosnet”/”freamat” decat acela de ” fosneala”, relativ la suflet, desigur! Dar, ma rog, nu cred ca mai are sens sa dezvolt.Pareai o tipa openminded (in sensul de a accepta si pareri contrarii) dar vad ca nu faci decat sa pui ” etichete”! Pacat!
    Si inca ceva, acel zambet nu era de satisfactie! Iti sugerez sa citesti mai cu atentie chiar si postarile pe care le consideri “destructive/distructive” (?!?) Poate ca ele incearca sa constuiasca ceva…

  9. Bunica ta avea dreptate! Poate ca ti-a spus si tie de cel putin cateva ori acelasi lucru.Si daca vrei sa construiesti ceva si aici, atunci vino(evident daca poti) fara crosa de golf…Arunci mingia prea dur.Nu am pus etichete,asa simt,dar evident ca pot simti aiurea.Am preferat termenul fosnet pt. ca asa am vrut, chiar daca tie nu ti s-a parut potrivit. De cand facem noi doar ceea ce e potrivit?

  10. Acelasi privitor

    Cred ca intram intr-o polemica aiurea! Esti atat de pornita impotriva mea (??!) incat nici macar nu mai sti ce termen ai folosit. L-ai folosit pe cel de “fosneala” si nu pe cel de ” fosnet”! (revezi-ti, te rog, propriul titlu) Asta incerc sa-ti explic de ceva vreme, dara fara succes. Trec peste ultima-ti malitiozitate si-ti spun doar atat: macar eu am invatat ceva de la bunica. In rest poti folosi ce termeni doresti si cum doresti, numai ca nu lasa mania si presentimentele sa-ti intunece judecata. Bafta.

  11. Ai perfecta dreptate!E total aiurea…Oricum iti multumesc ca mi-ai citit cartile si ca din cand in cand te uiti pe acest blog! Numai bine!

  12. Pingback: Ziare si reviste Romanesti Online

  13. Același privitor,
    Am revizuit materialul.
    Dovadă că sunt open-mind, chiar dacă în…întârziere. Glumesc!:))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.