Monthly Archives: August 2010

Camil[I]

Veranda, închisă cu geamuri, de sus până jos. Dincolo de ele, grădina coboară, de-a lungul treptelor de piatră bine rostuită, până în buza lacului, hotar marcat de un grilaj metalic, prevăzut cu lacăt. Deşi răcoarea nopţii strânge pielea, nimeni nu se-ndură să-nchidă ferestrele. Întunericul năvăleşte, revărsat din matca teiului uriaş ce-şi adună crengile uimite de frigul venit peste insuportabila caniculă ce invadase de câteva zile oraşul.

– Alex, ce rudă eşti tu cu Teo?

– Suntem veri.

– Primari, adaugă Teo, aflată pe scaun, lângă el.

– Ce fel de veri? De mamă, tată, frate, soră?

– Alex e văr cu Maria.

– Maria, verişoara ta.

– Da! Alex e nepotul mătuşei mele şi văr bun cu Maria.

– Stai! Mama Mariei e mătuşa ta, soţia unchiului tău, fratele mamei tale. Corect?

– Exact!

[ more]

♦♦♦

Advertisements

“O perlă…

… a dansurilor sud-americane” este rumba. Senzuală, subtilă, pasionantă. Nu am mai fost la orele de dans de aproape un an şi, chiar dacă timpul pare că nu-mi mai ajunge, voi relua orele de dans. Mi-e dor de sala  de pe strada Braziliei şi de acel minunat profesor ce alcătuia  pereche admirabilă cu mama lui.

Cea mai nostimă rumba, variantă jazz cu parfum de swing, mi se pare următorul aranjament muzical al celebrului Besame Mucho.


Imagini[III]

Spre Moscopole(Voskopoje în albaneză)

Vechiul drum bătut de copitele a  mii  de cai, hurducat de caravanele ticsite cu mărfuri.

Un chip

O stradă

Peşti pe care, sincer, nu i-aş mânca. Sunt atât de jucăuşi!

Majoritatea caselor au agăţate, deasupra uşii de la intrare, un ursuleţ şi o funie de usturoi, menite să apere de rele.

Eftichia Pleci mi-a povestit despre câte-n lună şi stele, mi-a explicat cum să ajung la mănăstirea Prodrom, unde să aprind o ţeară şi, ca să-mi fie drumul mai cu spor, mi-a dăruit o bomboană de ciocolată şi trei prune.

Biserica Elias

Spre mănăstirea Prodrom

Drumul vechilor caravane

Un pilon rămas de pe vremea când marca drumul alături de alţi piloni

Drumul străbătut în liniştea pădurii, fără spaima necunoscutului, în libertatea minţii şi sufletului

La adăpostul acestui zid susură un izvor de care puţini ştiu. Nu cred să  mai fi băut vreodată o apă atât rece, de limpede şi  dătătoare de energie .

La capătul unui gând, prăfuită, dar fericită.

Amurgul  savurat în tihna culorilor filtrate printre crengile brazilor şi la răcoarea pietrelor pe care s-au scris mii de poveşti.

O zi minunată!

Imagini[II]

Korçe

Biserica ortodoxă

Cea mai veche biserică ortodoxă din oraşul Korçe

Cazematele din Albania fac parte din decorul cotidian

Simbolul armânesc din cadrul expoziţiei de sculpturi semnate de  Mihai Tugearu

Un cuplu: sculptorul Mihai Tugearu şi multu muşeata  sa mul’iari, Anca Tugearu.

Patiseria  Nefeli

Hotelul la care am poposit

Urmează


Imagini[I]

Sofia

Korçe

Urmează



Călătoria spre Moscopole

În vederea documentării necesare unei viitoare cărţi.

O săptămână frumoasă!

edit later: Fragmentul final din romanul Încă un pas pe frecvenţa Cititor de proză.

Trandafirul chinezesc

Sau despre starea de floare

L-am adus acasă, o creangă delicată cu două-trei frunze. Să fi avut sau nu o rădăcină? Rupt, ca şi mine, dintr-o realitate cenuşie, în ciuda celor câteva frunze de un verde proaspăt spre crud, nu oferea iluzia că se va adapta sau rezista.[ more]