Camil[I]

Veranda, închisă cu geamuri, de sus până jos. Dincolo de ele, grădina coboară, de-a lungul treptelor de piatră bine rostuită, până în buza lacului, hotar marcat de un grilaj metalic, prevăzut cu lacăt. Deşi răcoarea nopţii strânge pielea, nimeni nu se-ndură să-nchidă ferestrele. Întunericul năvăleşte, revărsat din matca teiului uriaş ce-şi adună crengile uimite de frigul venit peste insuportabila caniculă ce invadase de câteva zile oraşul.

– Alex, ce rudă eşti tu cu Teo?

– Suntem veri.

– Primari, adaugă Teo, aflată pe scaun, lângă el.

– Ce fel de veri? De mamă, tată, frate, soră?

– Alex e văr cu Maria.

– Maria, verişoara ta.

– Da! Alex e nepotul mătuşei mele şi văr bun cu Maria.

– Stai! Mama Mariei e mătuşa ta, soţia unchiului tău, fratele mamei tale. Corect?

– Exact!

[ more]

♦♦♦

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.