Category Archives: Cântecele pe care le ascult

Nu am să vă uit niciodată!

Într-o lume, măcinată de probleme, nu-mi pierd speranţa că omul învinge sălbăticia şi violenţa… Bucureşti, te iubesc! O să vin şi la anul. Nu am să vă uit niciodată!

Vorbe pe care le-a rostit, aseară, Yanni la concertul susţinut pe Zone Arena. Peste zece mii de perechi de ochi au urmărit pianistul grec care, alături de orchestra sa, au oferit lumină şi pace, ba chiar au mângâiat cu vorbe precum că, de vreme ce ne-am adunat acolo, atât de aproape de muzica lui, se cheamă că, împreună, făptuim Ceva.

Timp de aproape două ore, instrumentele au  avut clipele lor de glorie şi strălucire, căci fiecare instrumentist  a arătat ce Poate. Samvel Yervinyan [Armenia] cu vioara au ridicat auditoriul în picioare. Contrabasul mi-a provocat frisoane, Victor Espinola a făptuit magie cu harpa, două privighetori- nu le-am reţinut numele- frumoase au scose sunete divine pe scenă, iar Charlie toboşarul, a fost îngerul pe ale cărui sunete a tresărit argintiul reflectoarelor.
Sub lumina blândă a lunii rotunde ce rămăsese, pe loc, privind uimită spre scenă, am străbătut cu pasul inimii un sat de pescari, undeva, în sudul Greciei, locul în care s-a născut pianistul Yanni, am cunoscut-o pe mama lui, Lariza, am trăit clipe de nostalgie pe notele piesei cu acelaşi nume sau nu am contenit să mă tot mir cum de e posibil ca omenirea, capabilă să înfăptuiască atâtea minuni, să fie tot ea cea care distruge sau creează bruiaje de violenţă şi lipsă de cumpăt?

La final de concert, după două bisuri, vorbele lui Yanni mi-au redat speranţa că mai e timp să reparăm  ceva…

O cafea neagră, vă rog!

Încă o melodie plăcută…! Despre o femeie singuratică în fața unei cești de cafea într-un Automat, în timpul nopții. De pe youtube , am selectat o variantă muzicală însoțită și de picturi  Edward Hopper.  Automat( 1927) pictura pentru care pictorul și-a ales-o  model pe soția sa, Jo.

Black coffee
Feelin’ low as the ground
It’s driving me crazy just waiting for my baby
To maybe come around.

Normalitate sau frumuseţe ?

Căldură mare: străzi amorţite, oameni copleşiţi de scenarii apocaliptice, lipsiţi de vlagă, cu sufletul purtat, poate, de cine ştie ce visuri, căci eu  încă mai sper ca oamenii să viseze minuni care să le ofere o stare de bine, fie că se găsesc pe Everest, fie că încearcă să guste satisfacţii cotidiene, cu aceeaşi plenitudine şi frenezie. Că e vorba de o minunată ceaşcă de ceai, o lectură ce  îi apropie de vorbele de care au trebuinţă, de prieteni, de dragoste, de bună seamă! Toate astea curg  în matca de care chiar nu ne putem lipsi: Muzica.
În ultimii ani, am trăit cu nostalgie, amintirea Ancăi Parghel, potenţată şi de lipsa unor concerte de felul celor pe care Ancuţa le oferea, cu  generozitate, publicului iubitor de jazz. Până aseară, când am retrăit bucuria  jazzului autohton, pe care aproape că o uitasem: am fost părtaşă la Tandre vechituri, high standards, pohezii şi amor din prieteshug, un concert susţinut de Maria Răducanu( voce) şi Sorin Terinte(clape).

“Pe boltă când apare luna
Printre şoapte, când e noapte
Atunci apare şi minciuna
Cu cununa ei de vis

Şi-atunci zefir
Şi trandafiri
De fermecatele iubiri
Viaţa fără de minciună

N-ar mai fi un paradis.”

La scena , o casă veche, cu numeroase cotloane şi poveşti, cu  un perete plin de oglinzi de diferite mărimi, în care orice chip se poate oglindi…

Concertul mi-a prilejuit bucuria de a sta, faţă în faţă, cu muzica după care tânjeam: acel joc subtil şi profund cu armonia, călătoria prin lumea romanţelor(Pe boltă când apare luna) sau de-a lungul străzilor Lisabonei, în ritmul Saudade- tristeţea soţiilor de marinari lusitani plecaţi, cu lunile şi anii, peste mări şi mări, un Fado inconfundabil prin armonia sa gravă- sau jocul plin umor şi har, asemănător unei scurte piese de teatru, prin rostirea “în replici” a bucăţii Johnny tu n’es pas un ange, de fapt un şlagăr autohton, Sanie cu zurgălăi, text Liviu Deleanu, muzica Richard Stein.
Spectacol rostit, măiastru, de Maria Răducanu(voce) şi Sorin Terinte(clape), într-o alchime, bine stăpânită, de voce şi clape. Clipe salvate, m-au făcut să sper că se poate trăi normal şi frumos, aşa cum îşi doreşte sufletul.

Nu am găsit pe youtube mica bijuterie Johnny tu n’es pas un ange , postez însă ceva la fel de frumos, în aceeaşi formaţie de voce şi clape.

.

Aici sau aiurea

Oriunde sau aici, fiecare îşi are propria carmă… Et ici et ailleurs…

Charlotte Savary, cântăreaţă şi textieră care trăieşte la Paris.

edit later

Pentru că melodia Ouelque part i-a plăcut unei prietene căreia i-am promis o traducere liberă, scriu aici textul. Poate îl mai găsesc şi alţii, cel puţin la fel de agreabil.

Son visage est en pleurs
Son sourire est parti
Je baisse les yeux tant pis
Et si c’était ma soeur ?

En attendant j’y pense
Et renvoi l’ascenseur
C’ui qui m’a brisé le coeur
C’est la faute à pas de chance

Refrain
Quelque part ou ici
Quelque part c’est ma soeur
Quelque part c’est ici et ici est ailleurs

A chacun son karma
Faudrait fouetter trop de chats
Alors on fait comme si
Alors on fait comme ça
Alors on fait comme ça

Comme si j’avais rien vu
Et si tout était beau
Faudrait pas remuer
En marchant dans la rue
On verrait les défauts

Refrain
On renvoit l’ascenseur
Et plus jamais j’y pense
Je n’ai d’ailleurs rien vu
Fallait pas remuer
Rester sourd a la rue
Rester dans l’ignorance

Obrajii-i sunt în lacrimi

Surâsul îi e mort

Cobor privirea, ce păcat

Dacă mi-ar fi o soră totuşi?

Aşteptând mă gândesc la ea

Trimit înapoi ascensorul

Să urmeze firul dezamăgirii

Greşeala e celui ce nu are o şansă?

Refren
În oricare loc sau aici

În oricare loc poate fi sora mea

Oricare loc e aici şi aici e aiurea

Fiecare îşi are propria carmă

Ar trebui mult prea multe pisici smotocite

Păi atunci, aşa să facem aşa

Aşa să facem, aşa să facem.

Ca şi cum nimic n-aş fi văzut

Şi  totul ar fi minunat

Nu ne mai agităm…

Mergem pe stradă?

Observăm suferinţe

Refren

Revedem ascensorul

Şi  nu mă mai gândesc la ea

De altfel, nimic n-am văzut

Trebuia să nu mă agit

Să fi rămas surd, acolo,  pe stradă

Înţepenit în ignoranţă.

Ghici, cine mai vine la Mojo Club?

Va curge încă multă cerneală despre Pariul pe prietenie, eveniment cultural reiterat, o dată la două săptămâni când, în jurul organizatorilor se-adună alţi şi alţi artişti, în afara celor ce participă constant: poeţi şi cântăreţi de folk, fără interes material, animaţi însă de dorinţa ca preaplinul artistic,nevoia perpetuă de comunicare să-şi găsească partener în spectatorul cunoscut sau venit de aiurea, părtaş exclusiv, la fenomenul artistic. Deşi, poate dincolo de cortină, se-ascund dificultăţi sau piedici insurmontabile, în această perioadă nedefinită şi greu de încadrat, prin care trece România![more]

Cum e să scrii pe… frig!

O rumbă perfectă,

O  voce specială…

 

Jazzul- o iubire constantă

Netulburată de fluctuaţii, specifice zonei umane.

Revin la acest gen muzical cu nevoia constantă, dintotdeauna.

Ce semnifică jazzul? Câteva explicaţii conduc spre părerea unanimă că jazzul înseamnă rapiditate, energie şi ar răspândi  parfum erotic(Jézabel, prostituata celebră din New Orleans). Accentuez, de asemenea: diamantul cu numeroase carate se numeşte  improvizaţie, iar ceea ce, iniţial, era muzică” făcută” direct pe scenă şi  fără note, ulterior, a  devenit perfecţiune , obţinută prin ştiinţă de carte şi virtuozitate. Improvizaţia, expresie a maximei libertăţi, perpetua căutare a jazzului apropie definitoriu spectatorii de interpretul de jazz.

Dintre stilurile de jazz- New Orleans, Dixieland, Chicago, Swing, Bebop, Cool Jazz, Hard Bop… rock-and-roll- cel mai drag îmi e swing-ul anilor treizeci: Duke Ellington, Billie Holiday, Ella  Fitzgerald.

* Peste câteva zile, la Sala Palatului, concert susţinut de Herbie Hancock şi orchestra sa.

Herbie Hancock- Oscar Peterson- Billie’s Bounce