Calendar

A fost un început de martie al acestui an.  A fost o idee, pentru care îi mulţumesc Loredanei Pascal şi Adrianei Petrescu. Habar nu aveam ce e acela un blog , dar mai ales ce poate să facă el pentru mine, Catia Maxim. De fapt habar nu aveam ce o să fac eu  însămi. Nu […]

Inima casei…

Era micuţ-micuţ , când m-am mutat aici . De fapt au fost doi. Însă numai el a rezistat! Acum e înalt şi sigur că se va mai înălţa. Cândva, bunica mi-a spus o poveste legată de vorba că un copac ar fi sufletul casei. Sunt convinsă că e aşa! Acolo, la casa bunicei, aveam în […]

Vorbele inimii

♥ Avem cu toţii calendarele noastre: zile când se impun anume sublinieri, zile aurii, zile cenuşii. Şi mai sunt şi acele zile în care ne oprim din fuga noastră cu sau fără rost şi ne mai tragem puţin sufletul. Nu mai e nevoie să insist asupra ideii că sfârşitul şi începutul unui an au încrustări […]

Rugăciune

Ştiu! Mi se întâmplă deseori să greşesc! Ceva a rămas neschimbat în personalitatea mea … Pare că acea fetiţă de odinioară se ascunde mereu după câte o uşă şi când nu sunt suficient de atentă o zbugheşte mânată de o teribilă curiozitate. Ştii şi tu acest lucru! Dar tot la fel de bine ştii că […]

Mic elogiu al blandeţii

Profesor de istoria artelor şi cinematografie la un liceu din Hauts-de-Seine(Paris), Stéphane Audeguy este un autor căruia i s-au acordat mai multe premii pentru cărţile sale. Mic elogiu al blândeţii(editura Nemira, 2008) tratează câteva aspecte esenţiale ale noţiunii de blândeţe. Autorul îşi intitulează cartea mic tratat prentru deliciul intelectualilor. Scrisă cu simplitate, dar pontos, cu […]

Parfumul aventurii

*** AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acţiune riscantă, primejdioasă. – Din fr. aventurer. Definiţia unanim acceptată de majoritatea dicţionarelor ne oferă o palidă imagine a conţinutului de semnificaţii ale cuvântului ales. Fiecare avem o atitudine faţă de cuvinte. Le cunoaştem înţelesul, pe unele le iubim, pe altele le dispreţuim. Fie le folosim, […]

Chimia cafelei

Femeia priveşte caimacul adunat înspre toarta delicată a ceştii. S-a așezat la o masă mai retrasă. Simte aroma cafelei pe care dorește să o savureze puțin câte puțin. Cafeneaua e  pustie: doar ea şi băiatul zâmbitor de la tejghea. Îi e bine. O stare. Gânduri  ce se înghesuie unele în altele. Timp berechet de reflecţie.  […]

Inimi perfecte

Mă gândeam acum, la început de săptămână la… inimă. A mea, a voastră… Priveam în inimă şi fără să vreau mi-am apropiat chipul de ceaşca de cafea. Parfumul cafelei m-a făcut să respir adânc şi astfel mi-am simţit inima , întinzându-se leneş asemeni unui trup ce se răsfaţă dimineaţa în moliciunea aşternutului. Parcă mi-a şi […]