Monthly Archives: May 2013

“Îngerii din Moscopole. Exilul” la Clubul de Proză

****
Marți, 28 mai, ora 17, la Sala Rotondă( Muzeul Național al Literaturii Române) prezentare și lectura unui fragment din romanul “Îngerii din Moscopole. Exilul” editura Tracus Arte, martie 2013

976059_530407980338070_1576420885_oVă aștept, cu drag!

Aria spectatorului

O sole mio,  interpretată de mulțimea de spectatori, îndrumați și dirijați de Horațiu Mălăele, Ion Caramitru și violoncelistul Adrian Naidin…

Aseară, am avut șansa să-i revăd pe Ion Caramitru și Horațiu Mălăele în ultimul spectacol al stagiunii 2013, la sala mare a Teatrului Național, cu divertismentul Câte-n lună și-n stele, acompaniați de violoncelul și vocea lui Adrian Naidin.

Dialogul spumos, plin de vervă între Domnul cu Pălărie și Baston– metaforă potrivită pentru  Caramitru– și Boemul Comedian, Mălăele a dezvăluit, timp de aproape două ore, grația divină a doi actori, care mi-au încântat și luminat tinerețea.

Poezii semnate Marin Sorescu, Mihai Eminescu, Emil Brumaru, George Topârceanu, Nichita Stănescu într-o desăvârșită improvizație, recitate cu bucuria altor chei au oferit străluciri de diamant întregului  spectacol. Amintesc recitarea poeziei De ce nu-mi vii( M.Eminescu), în interpretatea lui Caramitru, asemeni unui zbor deplin printre cuvinte și trăiri, cu reveniri în piruete și mișcări ample. Mi-am adus aminte de Caramitrul tinereții, de la ale cărui spectacole de poezie, nu lipseam și am constatat că pasiunea lui pentru poezia eminesciană rămâne scrisă pe granitul cel mai rezistent la eroziuni.

Plăcerea de a-i asculta, de a-i vedea cum dăruiesc dragoste publicului dar, mai cu seamă, revărsarea de iubire față de teatru a impresionat la fel de mult ca și tristețea că lumea reperelor clasice se prăbușește din cauza politicilor și guvernelor inapte și ticăloase, autoproclamate democrate. Mai mult, Mălele a recitat, genial, poezia vremurilor abjecte pe care suntem obligați să le îndurăm.

Deși s-a râs mult, tristețea, mâhnirea pluteau între scenă și spectatori. Noroc cu muzica și violoncelul lui Adrian Naidin, care improvizează cu har. În final am fost povățuiți de inegalabilul Mălăele  să râdem și să iubim.

Împreună de Sfântul Gheorghe

Nimic nu e întâmplător, de vreme ce fiecare întâlnire are sau nu un tâlc. În urmă cu o lună, cu ocazia lansării volumului “Îngerii din Moscopole. Exilul”, i-am cunoscut pe Emil și Mihaela-Maria Hagi care m-au invitat la un eveniment ce urma să aibă loc într-o sâmbătă și duminică ( 11-12 mai) la Câmpulung Muscel.
Accept cu bucurie, chiar dacă nu știu mare lucru despre eveniment în sine dar, pentru că de câțiva ani mă preocupă cultura și tradiția aromână,  nu ratez ocazia de a-i cunoaște mai bine pe aromâni.  Nerăbdarea și emoția mă fac să nu pot dormi noaptea dinaintea plecării, astfel încât dimineața, un pic capie, urc în autocarul din fața Societății Culturale Aromâne, de unde are loc plecarea. Ziua însorită, peisajul de după Pitești  au darul să-mi risipească mahmureala pricinuită de nesomn iar, dacă  adaug porția de emoție că mă aflu aproape de Rucăr-Dragoslavele, locuri  unde s-au născut și au trăit străbunicii mei Ioanițești, îmi regăsesc instantaneu entuziasmul.

IMG_0588_resizeLa Câmpulung Muscel, împreună cu grupul de aromâni, poposim la Căminul Cultural din cartierul Apa Sărată, matcă a civilizației dacice târzii. Clădirea, amenajată cu temeinicie și gust de Emil Hagi, iradiază  atmosfera de sărbătoare: costume multicolore, cântece dublate de efervescența din apropierea unui spectacol. Mă grăbesc să dau o raită prin curte, ca să cunosc împrejurimi și, dintr-o dată, am senzația că plutesc pe o mare de verde crud, mângâiată de irizații albastre desprinse din albastrul și albul înaltului. La fiecare respirație mi se clătesc plămânii de la aerul curat de munte. În curte, am ocazia să admir câteva superbe exemplare de cai musceleni, eleganți și grațioși, care poartă la pas copiii invitaților, bucuroși de o așa aventură, chiar dacă sunt supravegheați de îngrijitorii locului.

IMG_0578_resizePe holul de la intrarea în Căminul Cultural , nu mică-mi este uimirea să constat că, de atenția invitaților se bucură o expoziție de costume, documente și fotografii române și aromâne și un stand de carte  unde, câteva ore, cât ține spectacolul, “Îngerii din Moscopole” și “Îngerii din Moscopole. Exilul”  sunt găzduite, cu generozitate, de  Ars Docendi, editura- partener a evenimentului, alături de Societatea Culturală Aromână.

IMG_0558_resizeEveniment- spectacol, “organizat în spiritul calendarului pastoral, comun atât la musceleni, cât și la aromâni, când de Sf. Gheorghe urcau oile la munte, iar la Sf. Dumitru reveneau” se desfășoară între două  repere temporale majore ale vieții păstorilor. De altfel, vă invit să citiți interesanta poveste scrisă de Emil Hagi despre cum s-a ivit ideea unui asemenea eveniment, aflat deja la a treia sa ediție.  Alternanța de folclor aromân cu folclor muscelean în oceanul de culoare,  armonie și cântec popular din folclorul Pindului și Carpaților reușesc cu prisosință să bucure și să încălzească inima spectatorului român și aromân.

IMG_0582_resize                               IMG_0571_resizeDe remarcat  alternanța folclorică Boatsea Pindului, Pilisterlu (Vocea Pindului , Porumbelul) și Dansul Călușarilor ( Casa de Cultură a Sindicatelor Câmpulung Muscel). Caracterizat prin forță,  agilitate și ritm, dans ce, inițial, avea darul de a proteja oameni, vite și recolte de forțele malefice, Dansul Călușarilor completează, dumnezeiește, dialogul Pind – Carpați , mai presus de interese politice sau discuții sterile despre ce are sau nu are dreptul să facă o comunitate. Încă o dată, i-am văzut pe aromâni cum știu să se bucure de tradiție și  limba maternă, să danseze, să cânte și  să petreacă. I-am văzut  însă și pe români cât de frumoși și generoși sunt, dacă sunt lăsați să judece cu inima și capul lor.

IMG_0564_resize                             Mihaela- Maria Hagi și aromânii  Dumitru și Zoe Garofil

Pe parcursul evenimentului, ce include și vizita la o stână, am bucuria să discut de câteva ori cu doamna Mihaela- Maria Hagi – faptul că  nu citisem nimic înainte, preferând să mă informez la fața locului, îmi oferă o perspectivă mai naturală-și aflu că e musceleancă îndrăgostită de plaiul natal și, alături de aromânul Emil Hagi, dorește să reînvie stima de sine și mândria românului capabil să alunge diverse frustrări , ca să arate lumii civilizate un chip plăcut, frumos modelat de inima lui bună. O privesc cum vorbește despre proiecte, români și aromâni, despre cât de simplu și natural se completează unii pe alții și cât de limpezi sunt diferențele. Printr-o stranie conexiune, cât o ascult și o privesc- privirea îi înoată într-o delicată strălucire- am senzația că Pindul cu ale sale culmi despărțite de văi transversale și culmile Carpaților, desfășurate pe suprafețe întinse, acoperite cu pajiști, își unesc murmurul, apoi își clatină, molcom, frunțile.

IMG_0636_resize                                 IMG_0637_resizeInstructivă, productivă, din perspectiva, continuării istoriei moscopolene, călătoria și participarea la evenimentul de la Câmpulung Muscel, va constitui un motto al unui nou roman despre aromânii alungați din Moscopole și poposiți pe plaiuri muscelene.

901169_362282617224195_271805221_o