Monthly Archives: May 2010

Amintirea unui drum

În urmă cu o săptămână…

Advertisements

Mai departe spre Prislop

Râmeţ, colocvial Rămeţ,(maghiară Remete, germană Einsiedel) construcţie medievală(cea mai veche din Transilvania), unde poposesc peste noapte.

Sub lumina lunii se adună, înfiorate de răcoarea stâncilor, vocile din altă lume ale celor ce alcătuiesc corul vecerniei.

Pretutindeni verde

În zorii cruzi de la fereastra camerei

Catedrala de la Alba Iulia

Aproape de Prislop

Prislop

Vechea clopotniţă

Trupul mănăstirii

O privire spre cer

Spre mormântul lui Arsenie Boca

Fiecare clipă e o chintesenţă: bucurie şi tristeţe,lacrimă şi zâmbet. Mă gândesc la  filozofia antică ce defineşte chintesenţa ca fiind a cincea  substanţă ce reprezintă cel mai subtil element material al lumii, din care ar fi alcătuite corpurile cerești. Să fie oare un păcat să nutrim uneori speranţa că ne putem proiecta pe cerul existenţei ca stele luminate  de iubirea din care  suntem plămădiţi?

Spre Prislop

Un drum…

O cale…

Oltul

La Turnu

Stările vremii…

Sibiu…

Clipe salvate în Catedrala din Sibiu

O altă stare…

– va urma-

O zi frumoasă!


Secretele viselor

De la roşu la galben, de la verde la violet, negru şi alb!

Păşind pe calea pasiunii(roşu) cu Stopul de rigoare(simbolul universal), spre optimism(galben) şi spre  culoarea vegetaţiei şi a prospeţimii(verde), cu speranţa că vom accede la înţelepciune (violet), am parcurs o carte- bijuterie, cu o grafică impecabilă: Secretele viselor(Meteor Press, 2008)

Caro Ness, agent literar, copywritter şi scriitoare, după o susţinută preocupare pentru analiza viselor, a scris acest dicţionar extrem de util, instrument vital pentru autocunoaştere. De fapt, nici nu sunt convinsă că e un dicţionar, căci l-am citit mai degrabă ca pe o carte de… poveşti, de basme adevărate. Dacă vă plac basmele(misterele, magiile) susţinute ştiinţific, lectura va fi nu numai utilă, dar şi  relaxantă chiar şi când sunt trecute în revistă teoriile personalităţilor în domeniu: de la Freud, la  Young sau de la Platon la Aristotel… Lista e impresionantă şi se ajunge până la interpretarea viselor prin intermediul fizicii cuantice.

Cartea explică şi rezolvă câteva necunoscute esenţiale şi oferă, în acelaşi timp, convingerea că, singurii în măsură, să să ne cunoaştem mai bine prin intermediul propriilor vise, suntem noi înşine.

Exerciţiu matinal

Trezirea se face după un ritual: uneori o stare profundă are capacitatea să repicteze visul nopţii şi, astfel, pleoapele se încăpăţânează să acopere retina până când au certitudinea că  visul e suficient de consistent pentru a sta faţă în faţă cu lumina, la o ceaşcă de cafea.

Minutele curg concomitent pe lângă el, iar susurul  lor scrie cumva un rezumat- inventar onest- al rostului personal.

Sunt dimineţi şi dimineţi: unele îmbujorate de emoţia visului regăsit şi repovestit în cuvinte, altele bosumflate din cauza visului rătăcit printre vorbe neştiute.

Trecerea timpului face ca subiectele ce înţeapă voinţa personală,- aşteptări şi proiecte,- să se limpezească şi să se ajusteze în funcţie de priorităţi. Prin urmare, aceeşi curgere a timpului mai are avantajul neegalat şi, deseori, neînţeles de a curăţa visele, astfel încât  porţiuni redundante să se usuce şi să cadă şi, din pleiada dorinţelor, impulsurilor, din amalgamul de culori specifice bâlciului multicolor şi zgomotos al vieţii de toate zilele, să rămână esenţa, starea pură, deţinătoare de tării ce nu pot fi cuantificate.

Cu o astfel de stare asumată şi înţeleasă în curgerea ei curată pe lângă sânge, nu mai există pericolul rătăcirilor bezmetice, al mersului prin nisipuri mişcătoare, iar gustul de aventură, de mister, de magie se asumă senin ca ceva spre care sufletul tinde ireversibil, cu încrederea neclintită că nimic rău nu se va întâmpla.

Ceea ce nu se ştie în copilărie, în adolescenţă sau în tinereţe, e că toate “năzbâtiile” comise au de fapt certitudinea inconştientă că se vor sfârşi frumos, de vreme ce sufletul simte ceea ce timpul îl va ajuta să ştie.

În copilărie, am fugit de acasă şi m-am ascuns în pădurea din apropiere: mă certaseră părinţii rău de tot şi eu nu acceptasem dreptatea lor: aveam dreptatea şi justificările mele. A fost o experienţă straşnică, deoarece mi-am învins frica de necunoscut şi am avut răgazul să privesc şi să ascult copacii.

O întâlnire miraculoasă cu pădurea care s-a integrat constant în bioritmul personal! Atunci sufletul a simţit ceea ce timpul l-a ajutat să afle şi, mai apoi să ştie.

Azi, despre Cuibul Reginei…

…despre femeia din spatele reginei, despre Maria, regina României, la sediul  Asociaţiei culturale UNESCO Iulia Hasdeu(strada Franceză, 14).

O întâlnire cu scriitori şi membri ai Asociaţiei , la care se va evoca personalitatea reginei Maria, ca un preambul necesar popasului organizat, luna viitoare la Balcic.

O referire la cele două Marii ce poposesc în fiecare femeie… Ultima romantică a Europei, cum o defineşte un biograf(Hannah Pakula), a trăit intens clipele ca regină şi  femeie. Ambasadorul Franţei la Bucureşti, Charles de Saint–Aulaire spunea : “Există un singur bărbat la Palat şi acela este regina.”

A reuşit  performanţa suferinţelor concomitente, bune cunoscătoare ale protocolului de la  casa regală(Anglia), ce rămâneau mereu cu faţa la regină, ori de câte ori se întâlneau. A avut viaţa deplină,iar iubirea nu a ocolit-o. A cunoscut câţiva bărbaţi, dar numai  doi au reprezentat mai mult decât un foc vesel ce arde la gura înserării şi, dimineaţa, pluteşte în aer parfumul lui de cenuşă. Unul a fost  Barbu Ştirbei care îşi încheia, din exil, scrisorile către femeia iubită, cu aceste vorbe:” i l y m m (I love you, my Marie)”

S-a spus şi s-a scris despre regina Maria! Youtube  găzduieşte câteva  filmuleţe: l-am ales pe cel care mi se pare mai aproape de întâlnirea reginei cu femeia…

Saint- Brieuc , Franţa

edit later:

Am avut prilejul să vorbesc mai mult cu doamna Elisabeta Isanos pe care o cunosc de la salonul de carte Amplus şi,  m-am întrebat retoric: de ce oameni precum domnia sa sunt atât de puţin vizibili? Întrebarea am pus-o dintr-o naivitate, aş zice, infantilă şi m-am ales cu un zâmbet dumnezeiesc din partea doamnei  Elisabeta Isanos şi cu promisiunea să stăm mai mult de vorbă pe 7 octombrie despre tatăl domniei-sale, Eusebiu  Camilar.

O zi frumoasă şi, nu uitaţi: la Noapte muzeele sunt deschise. Poate nu va fi furtună, totuşi.

Mailuri primite, trimise sau aruncate

Duminică, am participat la lansarea a două cărţi:

♣Poetul străzii @yahoo.com (editura Magia)

♥Ioana îl aşteaptă pe Godot(editura Marineasa), semnate Marius Ştefan Aldea.

Citisem cu ceva vreme în urmă o poezie scrisă de poet, pe un site literar şi, făcusem, acolo, un comentariu: îmi atrăsese atenţia amestecul de sensibilitate, de timiditate şi  luciditate, bine dozate, care prefigurau o vehemenţă politicoasă, responsabilă, grijulie, aş spune, la reacţia cititorului.

Un poet tânăr, despre care s-a mai  vorbit…

Am avut prilejul să citesc poeziile din cele două volume lansate şi am constatat că lectura lor mi-a provocat o stare, o poftă de toţi poeţii la un loc. E firesc ca după  o lectură să se contureze o impresie, dar ceea ce e inedit în cazul lui Marius Ştefan Aldea, a cărui voce proprie constituie o evidenţă, e faptul că poezia lui mi-a potenţat constant gândul, amintirea poeţilor preferaţi (Bacovia, Baudelaire, Eminescu, Nichita ……..).  Conştient de zestrea valoroasă, împovărâtoare prin însăşi valoarea ei, poetul  se pune faţă în faţă, -într-un demers de o mişcătoare onestitate,-  cu poeţii ce-au Poezit universul şi care sunt invitaţi să dialogheze sau să-l salute  fie pe cititor, fie pe Marius Ştefan Aldea.

O să selectez din primul volum câteva frânturi de versuri, în încercarea de a satisface nevoia permanentă de poezie.

Poetul străzii@ yahoo.com conţine poezii aranjate într-o căsuţă de messenger: Inbox, Sent, Trash. Poeziile sunt mailuri încărcate de sentimente, bune sau rele, de gânduri, înălţătoare sau josnice, trasate uneori atât de adânc,încât sângele tresare…

Selectez câteva:

“Vă jupoi de maimuţă, porcilor

şi vă îndes ţărâna în gură

-nu meritaţi nici una nici alta-

vă jupoi şi vă îndes…

şi pe umăr îmi mai creşte o lună.”

( Mail de la un mizantrop)

Sau hai, la un şpriţ

“Hai, bă,

arată-ne prin închipuire,

e lună cu vânătăi de nori

sub ochi,

cerul e cocoşat de steloe

şi zace mort de beat

prin gropi…”

(Mail de la un beţiv)

Mail de la Mircea Dinescu, Mail către poeţii ultimei generaţii, Mail de la prietenul Eminovici

“ţie-ţi spun, aldea, prietene

şi nu criticilor mei:

nu credeam să-nvăţ

a muri vreodată.”

Poezia tînărului Marius Ştefan Aldea arată limpede că se  mai poate comunica într-o lume predestinată lipsei de comunicare. Nu pot să nu remarc poezia transparentă, diafană, ce stârneşte mişcările volute ale imaginaţiei:Mail(neterminat) către o gagică rusoaică.

Despre Ioana îl aşteaptă pe Godot, la un alt popas în casa  poeziei, care poate se află dincolo de acest pod…de l’autre coté…


O  zi frumoasă!


edit later: se poate citi şi aici