Cine e Catia Maxim?

Întotdeauna am simțit un soi de dificultate să spun ceva despre mine. Şi au fost câteva momente în viață, când  chiar a trebuit să o fac (autobiografii sau cv-uri). Le scriam şi, când le reciteam, mă simțeam aiurea. De ceva vreme constat că îmi face bine să scriu.  Altfel spus, îmi place iar, în felul ăsta, îmi alimentez o stare de bine. Prin urmare, mă gândesc la starea mea de bine. Egoismul meu nu face – sper- rău nimănui. Pentru că doresc să comunic. Cine e Catia Maxim? Catia e numele de botez rostit prima oară de preot.  Mai târziu, mi s-a spus că la botez nu am plâns, ci am zâmbit. Încă zâmbesc. Și, de aceea, ne vom întâlni aici pe blogul unei scriitoare care își propune să evolueze și să învețe, câte zile mai are, să scrie din ce în ce mai bine. 

Pe canapeaua Catiei e blogul unei optimiste, încredințată că frumuseţea vieţii  irumpe din suferințe și  dezamăgiri. Noroc că natura umană deține o comoară, liberul arbitru care ne ajută să alegem.  Da, suntem liberi și nimeni nu ne poate confisca libertatea dăruită de Dumnezeu.  Pentru asta însă e nevoie de principii solide și reguli pe care oamenii liberi știu să le respecte. Am “spus” cam totul… :)) În rest, vor urma niște cărţi scrise cu bucurie şi onestitate. Pe mine mă veți găsiți aici sau pe pagina de facebook, de câte ori veți dori să vă împăcați cu voi înșivă și cu ceilalți. Contaţi pe bunele mele intenții, pe zâmbetul meu. Nu voi abdica- indiferent de timpuri și oameni- de la bucurie şi de la frumuseţea clipei salvate.
Să fiţi iubiţi!

25 thoughts on “Cine e Catia Maxim?

  1. referitor la libertate pot spune ca e prost inteleasa de unii si ei nu stiu ca: esti liber atata timp cat nu atentezi la libertatea celui de langa tine….

  2. Iar asta presupune respectarea de norme și principii. Mă gandesc și la repere care au condus la evoluția noastră. Altminteri,fiecare ar trebui să dispunem de libertate personală. Știm însă că oricare relație umană reprezintă un soi de imperiu. Și mai avem trista experiență a celor animați de dorința de a se impune și de a transforma sau modela dupa propriul gust. Puțini reușesc să anihileze o astfel de tendință ancestrala. Cred că acei puțini sunt liberi. Cu adevarat.

  3. Esti printre putinii (imi mai amintesc de mami cand eram mica si…atat) oameni care imi mai dau sperante doar cu o fraza! Admir optimismul tau care se transmite, la naiba! Ar trebui sa fii politician, deja imi placi! Cred ca esti o persoana care are multe de spus pt ca ii vezi pe altii nestiutori, ametiti sau pesimisti, vorbesti mult si repede… De cate ori citesc ceva, incerc sa-mi imaginez omul! Fara poza caci nu e relevanta…e semizambet acolo si asta o spun ochii dar, plictisiti poate pana s-a facut poza :)) Sunt un observator atent!
    Toate cele bune, Catia!
    Laura

  4. Laura,
    Am bucuria să “îi aud” şi pe cei care nu comentează. Mă duc pe pagina de administraţie şi constat că există vizitatori: uneori mai mulţi,alteori mai puţini.Ştiu că trec pe-aici şi este cumva un argument că trebuie să continui.Să ce? Să-mi spun mie şi celor care se opresc o clipă să mă asculte că bucurie este să constat că din multe vorbe, chiar şi una singură, dacă ajunge la cineva, reprezintă dovada că nu e în zadar: să zâmbim, să-i ascultăm pe oameni, să iubim. Fără să ne gândim la răsplată. Mi-ai spus cele mai frumoase vorbe, când m-ai comparat cu mami a ta, când erai mică. Să fii iubită şi să rămâi copil. Te mai aştept. Cu drag.

  5. imi place tot ce scrii catia.abea te-am descoperit asa ca da-mi un ragaz sa te cunosc mai bine. multumesc pentru tot ce scrii si pe curand. nini ISRAEL

  6. Bine-ai venit, Nini, pe blogul meu! Ai tot timpul din lume… Mă bucur că ai început să citeşti ceea ce scriu. Şi,uite, pentru că e prima zi a săptămânii, iau comentariul tău ca pe o necesară încurajare. Mulţumesc!

  7. Nu esti egoista, Catia, tu esti numai hedonista iar hedonismul tau e altfel, e altruist; el e asemenea soarelui care cu razele lui lumineaza si incalzeste pe toti facandu-i sa se simta si ei, la fel ca tine , bine!
    Si crede-ma, la Cenusa de trandafiri am intalnit, se pare, cele mai frumoase femei din viata mea!

  8. Dănuţa,
    Fii binevenită şi aici! Dacă te vei număra printre cei care mă citesc aici sau pe Cenuşă de trandafir sau oriunde, în altă parte, voi accepta din nou că nimic nu e întâmplător. Singura punte durabilă rămâne comunicarea,în ciuda şi spre folosul diferenţelor. Că tu mă vezi frumoasă, mă bucură, iar cei care nu mă văd aşa, nu mă întristează. E util să ne oprim câteva clipe să-i ascultăm și pe necunoscuţi. Dacă se leagă sau nu ceva, e altceva… :))

  9. La multi ani, Catia! Si, sa fii dorita… spiritual si…fizic! Eu nu scriu ” sa fii iubita! ” pentru ca nu vreau ca intamplarea sa te oblige chiar si peste vointa ta; asa iti pastrezi o libertate nuantata: de alegere, de decizie si de actiune! Prima gluma pe noul an pe care ti-l doresc vesel si in multumire!

  10. Să fii sănătoasă Dănuţa!
    Ai dreptate.La un moment dat vrem/nu vrem, devenim liberi. Glumesc. Mi-ai dat o sugestie în legătură cu respectiva urare. Sună cam aşa:fii liberă să iubeşti!
    La mulţi ani,un 2010 după dorinţe!

  11. mie mi se pare PENIBIL ca un derbedeu agent securist cirozat precum Paul Daian alias Filip Sergiu repetentul de la D.Cantemir si coleg cu Cartarescu, tiganul, sa faca reclama unei Doamne a Poeziei…
    penibil…penibil…penibil…!!!

  12. Spiritul acestui modest blog e diferit de nuanţele comentariului dvs. Oricum, vă mulţumesc pentru cuvintele despre apropierea de o anume latură a poeziei…altminteri, eu iubesc poezia ca simplu cititor…. Să vă fie bine!

    1. PS: De obicei nu dau explicaţii, dar ca să fie fără echivoc, cred că vă referiţi la un eveniment numit Târgul de carte, când fiecare editură hotărăşte cum să-şi promoveze autorii. Faptul că s-a decis, cu acea ocazie,ca romanul Ghici pe cine iubesc eu? să fie prezentat inedit şi… voila, puţin mai zgomotos, nu are legătură cu istorii personale, iar cele colective ar trebui altfel judecate, într-un sistem de repere bine configurat.
      Mă-ntreb-am scris un post Întrebări fără rost-când o să ne facem bine, noi ca şi naţie?

  13. Nu eram obosit. Poate doar curios. Oare de ce m-am oprit eu pe canapeaua asta? Ah! Da, sigur ca da! Sa te salut.

  14. well- well- well 🙂 e lung pamantul , ba e lat…. ba e mic 🙂
    daca as depana ghemul *istoriei* nu stiu unde as ajunge , unde s-a rupt firul …. l-as innoda caci tot ma batea gandul unui copac … arbore 😉
    felicitari. Nu stiam ca ai devenit scriitoare ( I guess it’s run in a family :))
    Recomanda-mi cartea care-ti place tie. Vreau sa te citesc 🙂
    Sper sa fiu ….a smooth criminal …
    xxx,J contacteaza-ma pe email, cand ai timp- chef si reciproca 🙂
    xxx j,
    ps My blog it’s older 🙂 of course , like me….

  15. Draga mea,
    Mi-a spus Ovidiu despre un arbore. De altfel, mă gândeam și eu de ceva timp la un copac genealogic. Facem echipă, cu drag și dor! Mai ții minte, când eram copile?:))
    De câțiva ani, am început să scriu, deoarece vine vremea, când unele priorități se impun. Mai bine însă îți vizitez blogul și scriu un mail în care să reînod un fir sau poate fire.
    Să-ți recomand o carte? Toate îmi sunt dragi, căci toate au fost îmboldite de realitate și fiecare mi-a adus alți prieteni. Alege, la întâmplare sau dă cu banul.:)) Tot timpul aștept opinii diverse și criminale. :))
    Te îmbrățișez, dragă verișoară!

  16. Sunteti machidoanca de i ridicati in slavi? Un om real/ treaz, gaseste in ce sa se implice. Machidonii n au in ce sa se implice si considera ca decat sa se plictiseasca, sa studieze peretii, fac si ei un cult din ce au auzit candva, ca altceva n au mai perceput. Ar fi bine sa se trezeasca la realitate.

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.