La căderea cortinei…

Iată că a venit momentul când  vă pot dezvălui câteva impresii culese , dar mai ales simţite de mine în perioada cât a durat Bookfest 2009. Au fost zile tare obositoare, dar în acelaşi timp, eu, personal am avut foarte multe de învăţat. Am cunoscut oameni deosebiţi, am participat la câteva lansări ale unor căţi apărute la editura SemnE- Artemis: Dincolo de tăcere, Jurnal de poet de Theodor Răpan, Emilia, încotro? de Smaranda Jelescu, Arhivarul clipei de Eusebiu Ştefănescu, ca să enumăr doar câteva dintre ele. Am stat alături de cartea mea şi am avut bucuria să văd că cei, care treceau prin dreptul standului de la pavilionul 16, se opreau şi întrebau despre carte. Nu au fost mulţi, dar au fost…

E adevărat că anul acesta participarea la eveniment a fost mai redusă , dar ” dragi pesimişti” , nu vă grăbiţi să cântaţi prohodul CĂRŢII. Oamenii iubesc cărţile, vor să citească, mai ales … în vreme de criză…  Şi pentru asta autorii , editurile, distribuitorii , ar trebui să se afle în aceeaşi echipă şi să îi servească cu pricepere şi profesionalism pe cititori. Off! Şi dacă şi elitele s-ar afla mai mult prin mulţime! Nu de alta, dar numai acolo poţi găsi seva exprimării artistice! Şi dacă ar dispărea şi “spaima” că cineva ar putea să uzurpe … faima altcuiva, atunci ar fi cu adevărat mulţumită şi Arta. Sper să nu am ocazia să  mai remarc înţepături inutile, orgolii exacerbate ale aceloraşi personaje care de ani buni cred că vor împărăţi lumea… Şi nu pot să nu spun că la o lansare de carte e important AUTORUL, Cartea , Editura şi în general întreaga echipă care a contribuit la apariţia respectivă.  Iar invitaţii care vorbesc la lansări ar trebui să nu uite acest aspect. În fond, nu ei sunt cei mai importanţi în acel moment. Unii autori se simt uneori frustraţi, căci nu toţi au farmecul  unei Emilia Popescu, sau Smaranda Jelescu sau Eusebiu Ştefănescu, care ar fi putut să fie doar ei cu cartea şi cu cititorii fără nici o problemă, căci evenimentul oricum ar fi fost reuşit. În fine, scriu şi eu aşa ca o simplă cititoare care mă simt destul de aiurea când îi văd pe unii cum se înţeapă fără nici un rost… Altminteri, în ceea ce mă priveşte , vreau să mulţumesc editurii SemneE-Artemis care manifestă încredere în mine şi sper ca acest dialog cu editura să dea roade  evidente. Să fim sănătoşi şi iubiţi!