– Adrian, spune-mi, te rog, tu ai o iubita?
O inspaimanta propria ei voce! De vorbe ce sa mai spuna? Ce naiba tot incearca sa faca? O spaima uriasa o apuca de gat… Simte din nou ca nu mai are aer… Se strange in ea! Noaptea s-a lasat peste statiune. Prin fereastra camerei se vad luminitele care se aprind una cate una. Este intuneric şi o tacere grea. Timpul se scurge in valuri uriase: ca ale unui ocean, fara calendar, fara nici o ordine. . . Cu propriul ritm, dupa propriile reguli. Si, vocea lui, nefiresc de limpede si de clara:
– Da, iubesc o alta femeie!
—-
Stau unul langa altul, aproape stransi cu disperare in dreptul singurei ferestre de la camera hotelului si sorb linistiti din berea rece… In aer pluteste o atmosfera intima, calda…. Ciudat! Nu exista ranchiuna, ura, poate doar o strangere de stomac, dar despre asta nu trebuie sa stie Adrian! Mai intai sa vada, sa se lamureasca. Se uita in mod ciudat, admirativ la el! Pentru ea conteaza enorm starea de limpede, adevarul. . . Intotdeauna ambiguitatile, jumatatile masura i-au taiat o aripa! Adevarul isi are avantajele lui enorme! Ustura(cum avea vorba bunica ei), doare, dar iti da convingerea ca esti viu, ca existi! (fragment Inca un pas)
Vorbeam despre concedii petrecute in doi, vacante in care ea , sotia (uneori si sotul) afla ca sotul (sotia) iubeste o alta femeie (barbat). Cum se percepe o astfel de situatie? Cum reactionam?
Smara, eroina cartii mele, afla un astfel de adevar si speriata, naucita incearca sa inteleaga mai intai. Afla pas cu pas ca de fapt il iubeste pe Adrian. Nu e manata de orgolii si mai ales nu uraste. Simte in permanenta ca iubeste. E ametita de suvoiul in care e tarata de evenimente si incearca din rasputeri sa nu se lase prada disperarii. Caci totul pare a se impotrivi iubirii ei.
Cum reactionam insa noi toti in astfel de situatii? Putem sa intelegem ce fel de femeie e eroina din Inca un pas? E cumva un personaj atipic?
Si fiindca vorbim de Smara, de roman si de situatia infatisata acolo in paralel cu cele din realitate, va invit si la un concurs. Premiul: un roman Inca un pas. Castigatorul va fi ales dintre cei ce comenteaza aceasta insemnare, aici , pe blog pana miercuri, iar anuntarea sa va avea loc joi, 20 martie.
Va astept cu drag si emotie opiniile si. . . hai sa vorbim !
Pe canapeaua Catiei 
🙂 hmm nici nu stiu de ce vreau cartea. deja stiu povestea, si in general incerc sa o fac uitata pentru mine insami.
Desigur ca trecutul e ceva ce nu ne mai apartine. Povestile insa nu sunt deloc aceleasi.Exista mereu ceva ce nici nu stiam ca e posibil. Mereu m-am intrebat cat de adevarat e atunci cand tracasati, obositi sau mai stiu eu cum spunem apasat:” nu mai pot suporta!” Stim bine ca…putem! Sau unii chiar nu stiu…
Probabil atunci ca ar trebui ca acest blog sa fie loc de de povestit, impartasit experiente pentru ca se poate ca situatia sa apara in multe cupluri dar modul in care apare, cauzele si modul de reactionare pot fi diferite.
Vezi, chiar ai dreptate, Loredana. Dar asa cum am mai spus , aici suntem liberi,fara inhibitii si putem sa povestim, sa criticam, sa intrebam , sa dialogam .Nu e nimeni care sa ne spuna: faci asa si nu altfel…Asadar invitatia mea continua: hai sa alungam impreuna toate nedumeririle si de ce nu angoasele ivite in astfel de situatii.
Bine te-am regasit, Catia. Cuplul care devine triunghi depinde daca se doreste a deveni triunghi (ca uneori apar si situatii in care se doreste putina variatie – dupa cum spunea o amica a mea).
Chiar vorbeam zilele acestea cu o prietena despre noua tema propusa de tine spre discutie. Stii ce mi-a zis? Fara sa stea deloc pe ganduri: “taiem laura in plus”. Asa, pur si simplu. Am intrebat-o cum ar face ea asta.. nu a prea stiut insa sigur un raspuns.
Iata asadar o perspectiva diferita de a Smarei.
Oare ce reactie e mai des intalnita?
Hello, Laura! Ma bucur ca putem schimba din nou o vorba -doua.
Stii, povestea din Inca un pas nu cred ca e tributara acelei variante sexuale de trio. E pur si simplu ceva care se intampla destul de frecvent in multe cupluri , dupa un anumit numar de ani. Cazul lui Adrian si al Smarei e insa unul fericit. Ei au avut o casnicie frumoasa si aparitia Corinei a provocat mari schimbari in viata lor.
Vezi ,aici nu ne propunem sa dam solutii sau retete. Smara e doar o femeie care habar nu are cum sa reactioneze. Cand afla ca Adrian iubeste o alta femeie si ca sa fie si mai incalcita treaba,acesta ii marturiseste ca le iubeste de fapt pe amandoua,Smara e chiar naucita. Acel moment o gaseste pe eroina din Inca un pas total nepregatita. Totusi bunul ei simt si mai ales faptul ca e o femeie cumpatata o fac sa astepte…Astfel eroina din romanul meu are posibilitatea sa se testeze si sa invete…Mi-ar place sa aud aici voci de femei si de barbati , in egala masura , care sa ne spuna la randul lor cum vad astfel de situatii. Astept cu mare interes povestile voastre…Sunt un prilej de a invata fiecare cate ceva.
Oare triunghiul este o evolutie “geometrica” a unui cuplu? Daca da, putem sa-l transformam in patrulater!
Am si eu o intrebare, cand se stabileste o relatie de cuplu, fiecare este influentat de catre celalalt si fiecare renunta la cate ceva pt ideea de cuplu. Voi la ce-ati renuntat? Oare trecerea de la triunghi la 2 este involutie? Cu proxima ocazie va spun le ce am renuntat eu!
G ori G, pot sa te apelez asa? Hai sa o luam pe rand…Triunghiul presupune trei laturi. Personal nu mi-a placut lectia asta de geometrie, asa ca nu pot raspunde obiectiv. Glumesc, putin…
O relatie presupune sa fii liber si in acelasi timp sa accepti ceea ce nu este neaparat un model personal..O relatie presupune convingerea ferma ca poti trece peste multe obstacole …Si daca totusi nu poti, atunci poti gasi mici trucuri menite sa nu iti altereze personalitatea…De fapt provocarea cea mai excitanta e atunci cand ramai LIBER…
Acum spune-ne la ce ai renunta tu?
Prezervativ?????????????????
….Ai renunta? Sau ai renuntat deja?
Deja, nu-mi place!
E nashpa cu prezervativ si-ti induce o stare de anxietate si de neincredere
Dialogul e o forma inteligenta de comunicare si uite , constat ca deja se dialogheaza pe acest blog..Acum, aducand discutia in subiectul propus , constat ca
exista disponibilitatea sa renunti la ceva pentru ideea de armonie in cuplu…Ma bucur ca gandesti asa. Sincer! Cat despre abordarea aceea legata de prezervativ, poate ca voi scrie o carte si despre acest subiect si atunci o sa avem despre ce comenta.GLUMESC!!!
Si eu am glumit cu prezervativul, dar a fost pour les conaisseurs!
Allo, la Terre, c’est moi!
O mare plecaciune unei autoare de exceptie!
Atunci cînd Verbul fu, lumina disipà cetzurile,
viatza càpàtà trei dimensiuni iar constiintza
notà în jurnalul intim data primei zile…
Asa s-a întîmplat dupa lectura romanului
“Inca un pas”.
Eu, martora eficacitatii lecturii primului ei roman,
mà declar vindecatà de neputintza de A FI IUBITA!!!
Merci, Catia!
Multumesc Elaine! Pentru mine e o mare bucurie ca m-ai citit! Inca un pas e primul meu copil…
Catia draga, acelasi subiect l-a deschis si Mana Ciutacu si am postat si acolo un comentariu. Cu riscul de a ma repeta, voi spune si aici ce cred eu despre tradare. Cred ca tradam mai ales din nevoia de libertate, din nevoia de validare si revalidare a acestei libertati, pe care o simtim amenintata, ori chiar confiscata, de celalalt. Tradam din nevoia de a ne regasi pe noi insine in centru lumii noastre, fiind oarecum sufocati de pretentiile celuilalt la locul intai in atentia noastra. Tradam pentru ca vrem sa ne aratam noua insine ca putem face fata mai multor parteneriate. Asta inseamna ca tradam din nevoile noastre nu din tentatie neaparat. La tentatii putem renunta, la noi insine nu putem. Si, mai cred ceva. Nu e atat de importanta fidelitatea cat loialitatea, dar pentru cei din jurul nostru ma tem ca fidelitatea este totul! Eu cred ca loialitatea este mult mai mult!
Maria, cartea mea de debut ,Inca un pas , incearca sa aduca putina lumina in toata ceata care de multe ori pluteste in jurul nostru. Sigur ca nu exista adevaruri absolute. Sunt doar opinii personale.Atunci cand avem nevoie de noi confirmari ,nu tradam. Ce frumos ai spus:”la noi insine nu putem renunta.” Si nu tradam nici cand ni se intampla sa iubim…Chiar daca persoana iubita nu e ( nu mai e) cel( cea) de langa noi…Sa recunoastem ca ni se intampla ( nu spun ca e frumos sau bine) si ca nu numai femeile sunt “lovite” , ci si barbatii. In fond asa e natura umana: cauta mereu noi si noi provocari…