Timpul…
O seară liniştită!
Duel 19 august 2008
Duel între două chitare (putem sa ne gândim însă la ce vrem noi)! O competiţie onestă! Steve Vai face un exerciţiu de imaginaţie: cum ar fi dacă…? Crossroads 1986
O seară minunată în care să visaţi la … competiţia de Mâine!
Sa fiţi iubiţi!
Alte clipe salvate! 18 august 2008
Nu pot sa nu va fac partasi la satisfactia pe care o incerc, acum, tarziu, in noapte. E aproape 12,30 si eu am reusit sa finalizez viitorul roman. Si chiar daca ma doare spatele dupa o zi in care nu m-am indepartat prea mult de langa masuta mea, am asa un soi de bucurie. Am reusit sa mai fac ceva. Stiu ca va mai dura un timp pana cand acest roman va vedea lumina tiparului, dar el exista si abia asteapta sa plece in lume. Cata sete de scris ! Si ce frumoase sunt clipele oferite de plamadirea unei carti! Sunt cu adevarat clipe salvate! Romanul pe care abia l-am finalizat se numeste Ghici pe cine iubesc eu?
Noapte buna sau mai exact :buna dimineata!
De vorba cu trandafirul chinezesc! 18 august 2008
Va mai amintiti de prima floare a trandafirului chinezesc, postata aici? Am fost fericita in acea dimineata, cand mi-a suras delicat in lumina soarelui. Acum, la intoarcerea de la mare, am stat din nou de vorba cu bunul meu prieten Trandafirul Chinezesc. Mi-a spus ca in lipsa mea a fost bine ingrijit, dar ca si lui i-a fost dor (un pic) de mine. Si mi-a relatat cate ceva despre el. Hibiscus rosa-sinensis (trandafirul chinezesc) a fost adus in Europa in secolul al XVI-lea si este originar din regiunile tropicale si subtropicale ale Indiei, din China si Insulele Canara. Genul cuprinde aproximativ 200 de specii, dintre care cea mai cunoscuta e aceasta despre care scriu acum. Este o planta lemnoasa si infloreste tot anul(rosu, violet, roz, galben, oranj, alb) si are nevoie de LUMINA si CALDURA. Ce parere aveti? Nu-i asa ca seamana putin cu noi, oamenii? Dar sa revin la trandafirul meu chinezesc! Aseara m-a chemat din nou pe balconul de unde scruteaza departarile cu un dor misterios, numai de el stiut si m-a rugat sa-l admir. I-am zambit si i-am promis ca o sa va daruiesc si voua, acum, la inceput de saptamana aceste ipostaze, surprinse aseara, cand isi scutura delicat petalele.I-a fost si lui cald! 
Si mi-a mai spus cu un soi de mandrie justificata ca la Jocurile Olimpice din acest an, buchetele oferite medaliatilor sunt compuse din noua fire de trandafiri chinezesti de culoare rosie.
Sa fiti iubiti si sa va bucurati de tot ceea ce va place!
Always with me, always with you 17 august 2008
Joe Satriani, chitaristul tuturor timpurilor! Sigur ca nu-i uit nici pe ceilalti, dar melodiile lui Satriani ma insotesc deseori in drumurile mai lungi. Si aceasta bucata in mod special! Interpretata live (California, 2006).
O zi frumoasa!
Cantecul prieteniei 16 august 2008
Scurta vacanta de la malul Marii Negre a limpezit un soi de pacla ce pare ca se instalase de ceva vreme in jurul meu. Aseara , cand m-am intors acasa am recitit ultimul articol postat aici si am sesizat cat de simplu e sa… comitem erori. Ei bine, acele propozitii in care spuneam:”… ideea ca niciodata nu ne mai putem intoarce la o stare mai veche, nu e ceva menit sa ma intristeze prea tare. Si totusi! Nostalgiile mai sunt si ele necesare…”, acum mi se par o eroare. Lipseau cateva cuvinte! Continuarea ar fi urmatoarea: nostalgiile alimenteaza ceva deja trait. Dar sa o iau pe rand: trec peste impresiile de turist aflat la malul romanesc al Marii Negre. Am privit indelung ca de fiecare data nesfarsirea marii.
Iar diminetile am urmarit soarele ce se nastea din valuri. 
Apoi a venit clipa cand am simtit cum acele amintiri despre care am tot “vorbit” s-au spart si ele de malul marii asemeni acestor valuri si astfel s-au risipit printre firele de nisip.
S-a intamplat asa si pentru ca am avut din nou sansa unei intalniri cu un Om. Ivit asa, pe neasteptate! Ne cunosteam. Am stat putin de vorba. Pret de cateva ore. Un om care nu a facut altceva decat sa imi arate o cale pe care eu ma aflam. Mi-a explicat simplu si clar ceea ce eu stiam. Si astfel m-a ajutat sa ma eliberez de trecut. Abia acum! Un om care a facut toate astea din prietenie. Simplu si firesc! Iar bucuria acestei experiente mi-a conturat mai clar starea de bine. Eram pe acea cale , dar mai lipseau niste propozitii, inca nescrise. Dialogul cu acest om a scris spontan acele propozitii. Vacanta mea la mare a fost un cantec de prietenie! Bucuria unei experiente deloc intamplatoare! Bucuria ca ceea ce eu simteam era adevarat. Am inteles in sfarsit unde trebuie sa pun punct. L-am pus acum, cand ingerul meu pazitor mi l-a trimis pe acest om care s-a oprit putin din drumul lui si mi-a spus cu multa bunatate: ” Pasii te vor duce exact unde trebuie. Esti in felul tau o creatoare si mai ales iti pui intrebari.”
Sa fiti iubiti !
Din nou la malul marii 10 august 2008
Nu am mai fost la Marea Neagra de cativa ani. Am cautat in arhiva de poze si cea mai recenta intalnire cu litoralul romanesc dateaza din 2005. O amintire foarte frumoasa, desi contextul nu era cel mai fericit. Atunci am trait cateva zile de neuitat la Hotel Club Tismana (in Jupiter). Am facut tot ce mi-a trasnit prin minte. Am gustat culorile unui (rasarit) de vis, intr-o toamna superba:
Am urmarit pescarusii cu acelasi dor de zbor: 
Am gustat caldura nisipului fin care uneori provoaca frisoane de placere: 
Astazi plec din nou pentru cateva zile la malul Marii Negre si, nu stiu de ce, iau cu mine amintirea acestor clipe-imagini, deja traite. O sa revin cu altele, iar ideea ca niciodata nu ne mai putem intoarce la o stare mai veche, nu e ceva menit sa ma intristeze prea tare. Si totusi! Nostalgiile mai sunt si ele necesare…
Va las pentru cateva zile Canapeaua Catiei in grija voastra. Oricum gandul meu va fi la voi!
O duminica frumoasa!
Love 9 august 2008
John Lennon! Imi amintesc cum cantecele lui ma insoteau nopti la rand pana adormeam. Cred ca si voi ati ascultat muzica, asa cu lumina stinsa, adanciti in visare. Sa ascultam aceasta melodie compusa de John Lennon si poate retinem si cuvintele…
O alergare in aer liber 9 august 2008
Va spuneam nu demult ca starea de bine ne este oferita si de orele de sport. Ducandu-ma si astazi ca de obicei la ora de Tae Bo, am avut surpriza oarecum neplacuta sa fie sala inchisa. Ne adunasem acolo cele mai constiincioase “eleve” ale Larisei. Si toate aveam chef de sport. Drept pentru care, draga noastra profesoara ne-a scos si de data asta din rutina, asa cum face la fiecare ora, cand inventeaza tot felul de exercitii. Cu un aer inocent ne-a invitat in Herastrau, sa facem turul parcului si…abdomene. Am privit-o putin uimite, dar imediat m-a cuprins entuziasmul (aceeasi foame de nou), desi nu cred ca mi-as fi dorit sa ma vada cineva cunoscut cum eram imbracata. Venisem echipata pentru sala si nu aveam alte haine la mine. In fine,ne-am organizat noi si am plecat cele 15 femei cu patru masini spre Herastrau. Soarele incepuse sa arda, dar profesoara noastra s-a uitat la noi crunt si ne-a zis:” daca vad pe vreuna ca vrea sa traga chiulul o omor.” Eu am beneficiat de atentia ei totala si evident ca nu m-a scapat din ochi. Pe masura ce tot inaintam prin parc, simteam din ce in ce mai mult ca ma binedispun. Apoi totul a decurs lin si dupa ce mi-am recapatat suflul am pus de-o barfa cu Larisa in timp ce marsaluiam. Ora s-a desfasurat dupa tipicul ei si evident ca nu am scapat de minutele de abdomene. Unde credeti ca le-am facut? Nu aveam prosoape si nici saltelele de la sala. Dar nu a fost nici o problema! A gasit Larisa locul potrivit. Jos pe iarba ! 
Maraton, abdomene … In loc de relaxare, la intoarcere ni s-a oferit o alergare. Nu-mi mai simteam picioarele, dar toate eram extrem de vesele. A fost minunat, drept pentru care i-am propus Larisei sa mai facem… S-a uitat zambind la mine si mi-a spus:” Se rezolva !” Ne-a mai amuzat si reactia celor din parc…Va imaginati cum s-a simtit un grup de femei dragute si vesele! Am uitat de responsabilitati si am fost noi cu noi si cu starea noastra de bine. Sigur ca nu ne-a lasat indiferente nici privirile admirative ale unor domni care-si plimbau cainii prin parc. Acum cand scriu toate astea am o febra de toata frumusetea, caci am fost si joi la sala. Dar ma simt colosal!
O seara minunata!
Cat de liberi suntem? 8 august 2008
Cat de liberi suntem? Sigur ca fiecare isi are harta propriei libertati. De aceea, pentru ca ma aflu Pe canapeaua Catiei, un jurnal personal la care au acces toti cei care sunt interesati, voi puncta cateva aspecte ale libertatii mele, spre exemplu. Poate ca unii dintre voi se vor regasi in reperele respective si atunci vom avea impreuna un motiv in plus de a comunica. Si chiar daca diferentele sunt importante, cum am spus de mai multe ori, tot putem construi ceva impreuna.
Revin la coordonatele libertatii personale. Deseori imi tot pun aceasta intrebare: cat de libera sunt? Si raspunsul vine imediat, asezat cuminte intre reperele lui. Stiu ca dintotdeauna mi-am dorit un spatiu in care sa pot respira in voie, mi-am dorit ca privirea sa nu-mi fie fracturata de nici un obstacol. Nu a fost posibil , in mod cert. Dar eu am continuat. Cu patima, cu frenezie si de cate ori am simtit ca ceva nu este in regula in existenta mea, am facut schimbari. Rapide, riscante ( din perspectiva unora), dar atat de motivante pana la urma. In timp, modalitatile care au facut din mine o fiinta libera s-au slefuit, s-au nuantat si au capatat si ele culoarea unui …compromis util. Si va explic: am invatat sa fiu libera intr-un context in care respectul e cuvantul de ordine. Respectul fata de cei din jurul meu! Sa nu credeti ca vorbesc de…norme. Desi norma presupune un ansamblu de reguli si acele reguli recunoscute si acceptate de o colectivitate se impun respectate. Dar de la aceasta acceptare pana la acele expresii raspicate: “asa e normal” si “asa nu e normal” … Oricum asemenea abordari ma intristeaza . De aceea cand comunic cu cineva (indiferent de subiect si context) nu arat o alta persoana. Si asta pentru ca nu exista decat o identitate: naturala, fireasca , spontana. Si ma gandesc ca a spune adevarul despre tine ca persoana, exprima un soi de libertate. E asumarea a ceea ce esti. Liber(a) sa te arati asa cum esti: fara frica, spaima ca vei suporta judecatile milioanelor de judecatori din lumea asta. Evident ca libertatea inseamna mult mai mult.
Cat de liberi suntem? E gandul meu de vineri pentru voi…
Sa fiti iubiti!
