Final

“Lac de transpirație, m-am trezit cu un sentiment nelămurit. Două sau trei clipe, am rămas cu pleoapele strânse, ca nu cumva să-mi plece visul. Când am deschis ochii, fereastra uriașă de vizavi de pat reflecta lumina albă, intensă a zorilor pe care primii fulgi tremurau și se înghesuiau unii în alții. Am privit calendarul de pe noptieră iar, în interiorul chenarului, am zărit data de 5 decembrie. O lacrimă s-a oprit în colțul ochilor: cinci decembrie, ziua ce-i aducea-aminte, an de an, tatălui meu de amestecul năucitor de bucurie și spaimă, resimțite cu intensitate, după eliberarea din ultimul infern torționar: Lagărul Periprava.

Poposeam încă în așternut, gândindu-mă la moștenirea lăsată de tata:  mărturii din ultimii, să spunem, șaptezeci de ani de pervertire a sufletului românesc. Am oftat și am părăsit așternutul, decisă să înfrunt, cu lucidate și calm, prezentul, cu speranța că fie și o parte din determinarea părintelui meu mă va ajuta să nu fac pact cu diavoli oricât de carismatici. Graba și emoția, cu care răsfoisem sute de file smulse din tinerețea lui, rescrise apoi obsedant de brava Securitate , m-au făcut să rostesc în liniștea dimineții: Încotro, dragilor? București, 11 noiembrie 2016 

Fragment din romanul “Altarul din Carcera Oarbă”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s