O felie de viață

Dragilor,
Ce-ar fi să ne întoarcem în timp? Nu mult. Douăzeci și cinci de ani. Să ne aducem-aminte cum gândeam și ce eram la sfârșitul lui ’89.  Să închidem ochii și să retrăim exuberanța intensă, deși prea scurtă, simțită după fuga lui Ceaușescu: bănănăiam pe străzi, cu ochii în lacrimi și ne îmbrățișam de bucurie, deși nu ne știam unii cu alții. Să ne amintim cum starea de grație ne-a secătuit de rațiune, devenind parcă mai vulnerabili și stupid de încrezători, tocmai când trebuia să fim vigilenți și atenți. Cum am asistat pasivi sau numai scârbiți la marile greșeli, tratându-i cu indiferență pe puținii noștri eroi. Și, dacă după  o așa de concisă amintire, cu  luciditatea muribunzilor care suntem, îi mai cerem lui Dumnezeu o felie de viață, generos și iertător, nu cred să ne refuze. Numai să știm CUM să-i prețuim darul…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.