“Eu vreau totul, pe loc, altfel refuz”

Ieri seara , sala Horia Lovinescu, teatrul Nottara! Piesa lui Jean Anouilh , Antigona! Tragedie pură! Nu dramă! Ţipăt ascuţit al conştiinţei de sine! Un text mai…greu! Scris prin 1940, interzis de cenzură. Spus în zilele noastre, în acest oraş măcinat de straturile cenuşii ale disperării care ne e servită cu zâmbet cinic de cei care cred că vor împărăţi lumea. Antigona lui Sofocle , pretext perfect pentru Jean Anouilh, autor care a cochetat şi cu existenţialismul. Simboluri luate din antichitate şi transpuse în contemporaneitate. Adevăruri valabile în 1940 şi dureros de actuale în 2008. Un text care te macină pe dinăuntru. Se pare că unii dintre spectatori , mă rog, cei care poate au crezut că vin la un … vodevil , nu-şi prea găseau locul pe scaune. Se tot foiau! Or fi crezut că e vreun spectacol, gen Surprize-Surprize şi căutau poate figura zânei celei bune: Andreea Marin. Timp de o oră şi patruzeci şi cinci de minute am stat cu privirea lipită de chipul Gabrielei Crişu( Antigona). Dureros de adevărat ! S-a tot zvârcolit în mine gândul că ceea ce ne imaginăm în copilărie despre realitate, e doar un basm şi că oricum şi basmele sunt până la urmă … mici ticăloşii.

dsc00542

Eu vreau totul, pe loc, altfel refuz. Nu vreau să fiu modestă, şi să mă mulţumesc cu o biată bucăţică pentru că am fost foarte cuminte. Vreau să am deplină siguranţă şi astăzi să fie totul la fel de frumos ca atunci când eram mică, ori să mor.” Sunt vorbele Antigonei , copila mică şi slabă care oferă lumii întregi un test de moralitate sută la sută. Textul lui Anouilh tratează tema purităţii.
O confruntare între da şi nu, între da-ul ierarhic şi nu-ul anarhic.Creon: M-am trezit într-o dimineaţă rege al TebeiAntigona:Trebuia să spui nu, atunci! Creon: Puteam…Am spus da. Antigona: Ei bine, cu atât mai rău pentru tine! Eu n-am spus da. Ce-mi pasă de politica ta, de interesele tale, de bietele tale istorii. Eu pot spune nu la orice nu-mi place şi sunt singurul judecător. Şi tu cu coroana ta, cu gărzile, cu toate catrafusele, poţi doar să mă faci să mor, pentru că ai spus “da”. Un text , un spectacol care mi-a dat încă o dată(oare pentru a câta oară??) motiv să reflectez asupra unei întrebări infantile, stupide (spuneţi-i cum vreţi voi): Cât de mult ne ridică pe noi , oamenii, demersul politic? Oricum spectacolul mi-a spus răspicat:
Dacă hidoşenia lumii nu are limită , nici eroismul ei nu va avea.

dsc00548

Şi totuşi nu voi înceta să iubesc basmele!

Să fiţi iubiţi!




Advertisements

2 responses to ““Eu vreau totul, pe loc, altfel refuz”

  1. Din ce spui, inclin sa iubesc basmele si mai mult. In mod unic ne hranesc. Caci suntem secati de realitati. Oare ? Sau oboseala ma face sa nu gandesc?

  2. Sigur! Suntem secati sau secatuiti de realitati. Basmele sunt oaza noastra la care ne refugiem ori de cate ori avem nevoie de LUMINA. De curand am comandat o editie speciala de basme. Abia astept sa o primesc si sa o prezint aici, Pe canapeaua Catiei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s