Daily Archives: 1 November 2008

Culorile vieţii mele

Mărturisesc că în ultimile zile am avut senzaţia că ceva se întâmplă cu starea mea de bine. Au tot fost întâmplări cotidiene care au pus la încercare răbdarea, seninătatea, “gândul ăl bun”- cum adesea îmi spunea bunica să nutresc- care ar fi însuşi motorul stării de bine. Nu vreau să repet aici ceea ce bine ştim cu toţii. În fond sunt atâţia specialişti psihologi, profesori şi tot felul de învăţaţi care se întrec care mai de care să ne înveţe cum să trăim mai bine, mai frumos… Eu sunt o femeie simplă şi am încredere în instinctul şi bunul simţ, călite în încercările pe care din fericire am avut…şansa să le trăiesc. Vă întrebaţi poate şi pe bună dreptate ce lăgătură au toate astea cu titlul acestor vorbe pe care le scriu aici pentru voi, prieteni cunoscuţi sau poate necunoscuţi, dar oricum PRIETENI. Sigur că pentru mine explicaţia vine de la sine: de fapt acest blog e un jurnal şi e firesc să predomine o notă subiectivă. Mă uit la titlu, acum când scriu şi îmi dau seama că existenţa mea e plină de culori. Culorile mele! Scriam mai demult, cred , tot aici, pe blog că acasă la mine am renunţat la perdele, la covoare, tocmai în ideea de a fi mai aproape de culorile de AFARĂ şi de culorile DINLĂUNTRU. Am simţit întotdeauna nevoia să le armonizez, în aşa fel încât să nu se creeze contradicţii, chiar dacă poate amestecul lor nu a întrunit exigenţele unui…specialist. Fiind însă vorba de mine, am riscat… Sigur că iubesc culorile… Toate! Chiar şi non-culorile. Hmm! Maroul, spre exemplu! Acea zonă care face trecerea,puntea dintre culori. Despre marou şi mai ales nuanţele care izvorăsc din el- culorile toamnei- ar trebui să scriu pagini întregi. Culorile vieţii mele sunt generoase şi-mi permit tot felul de jocuri, de exerciţii de imaginaţie. Spre exemplu spaţiul în care dorm, în care veşmintele se topesc şi rămân eu cu mine însămi, e Albastru. Un Albastru cald, un albastru nesfârşit în care nu mă sfiesc să visez şi care mai ales îmi permite să memorez toate visele. Acel albastru care mă leagănă când sunt obosită şi care îmi şopteşte la ureche :
“nu-i nimic!şi mâine e o nouă zi.” Sigur că în fiecare dimineaţă mă trezesc cu gânduri albastre. Sunt atât de senin- albastră, încât trec foarte lin în spaţiul de cald maroniu cu străluciri de galben al bucătăriei. Iubesc galbenul. Acel galben creator, care mă incită să tot inventez ceva. Şi astfel fiecare zi am şansa să fie galbenă. Dar mai presus de toate iubesc galbenul prieteniei, al dialogului, al comunicării vesele. Galbenul vesel! Zilele astea am avut bucuria să ofer un fir de trandafir galben unei prietene… Păcat că EA era atât de…tristă! Sper că totuşi acele petale delicate să îi fi spus ceva. Mai ales că e o artistă!!! Apropo de galben:
crizantemele mele, cele galbene, au înflorit şi ele.

Culorile vieţii mele sunt sunt culorile stării mele de bine. Acum, când scriu despre toate astea mă gândesc la ora pe care o să o petrec alături de Larisa- inimoasa profesoară de Tae Bo şi mai ales de viaţă- mărşăluind prin parcul Herăstrău, unde oamenii vin, unii cu copiii, alţii cu prietenii lor credincioşi, câinii. Oameni care doresc să respire un aer mai curat, într-o atmosferă de linişte şi relaxare în mijlocul naturii. Atâta câtă a mai rămas întreagă şi neschilodită! Despre culorile Herăstrăului, în această superbă toamnă, o să vă mai povestesc. Să aveţi o zi frumoasă, senină în suflet şi mai ales în cuget! Culorile bucuriei alături de Cineva! Culorile căldurii umane!


Advertisements