Ideea de cuplu ucide sau face sa infloreasca iubirea?

Marturisesc ca atunci cand mi-a venit ideea cu acest blog, nu aveam un plan bine pus la punct , dar mi-am zis ca nu strica sa intru si eu in acest ocean necunoscut si chiar daca o sa ma balbai putin , nimeni nu o sa se supere pe mine. Evident ca dupa cateva zile au inceput sa vina si ideile . De fapt totul a fost generat de reactiile voastre , atatea cate au fost. Eu raman optimista dintotdeauna.
Am vrut sa discutam in concret pe marginea unei teme dezbatute in cartea mea de debut: Inca un pas. Si pentru ca intreaga actiune se desfasoara in cadrul unui cuplu , ma gandesc ca uite, ar fi cazul sa dezbatem si acest subiect: un el si o ea , casatoriti de 18 ani , care la un moment dat sunt scurtcircuitati de stimuli puternici ce vin dintr-o lume exterioara, de care practic nici unul nici altul nu au avut habar. Adrian si Smara au dus o existenta siameza si la un moment dat sunt in situatia de a reconsidera totul. Au deschis poarta cetatii…E momentul in care Smara evalueaza intreaga situatie:”Poarta cetatii a fost deschisa si lasata asa:trecatorii fara adapost sau nu, curiosii, intr-un cuvant oamenii de pe drum s-au putut uita, au putut intra, vor putea fura, vor putea distruge, vor putea orice. Ea se va retrage intr-o incapere micuta, stiuta doar de ea si va veghea de acolo. De un singur lucru va trebui sa aibe grija: sa ramana intreaga cetatea.”(pag.66)
Sintetizez sub forma unor intrebari: puteau Adrian si Smara sa evite tot ceea ce s-a intamplat? Daca ar fi continuat starea lor de…hibernare ar fi fost la fel de frumosi? Existenta lor siameza
( doi soti care sunt impreuna tot timpul) putea sa le ofere starea de mister si inefabil cu care iubirea se hraneste ?

Advertisements

18 responses to “Ideea de cuplu ucide sau face sa infloreasca iubirea?

  1. Buna, Catia. Acum am aflat si eu de blog-ul tau si mi se pare interesant, chiar sunt intr-o situatie in care as vrea sa discut despre relatia de cuplu. Dar deocamdata sa ma rezum la intrebarile pe care le-ai deschis mai sus. Eu cred ca experienta siameza se transforma intr-o stare de inertie, obisnuinta. Dupa atatia ani in care au facut totul impreuna, unii oameni pur si simplu nu se pot imagina fara persoana de langa, poate de asta accepta orice doar ca sa nu ramana singuri. In cazul asta, “hibernarea” este doar o stare placebo…

  2. Nu exista relatii care sa nu fie dependente si de factorul timp, si o data cu trecerea timpului pot expira sau sa iasa din garantie.

  3. Buna Oana ! Fii binevenita!Sigur ca o astfel de experienta poate duce la obisnuinta. Dar tocmai din aceasta perspectiva romanul Inca un pas propune o anume solutie ( dupa eforturi dureroase) si chiar exista o anume teorie referitoare la obisnuinta, la compromis etc.
    Ma gandesc ca daca fiecare dintre noi isi asuma propriile fapte( chiar daca in viziunea unora sunt greseli) si mai ales exista disponibilitatea catre rabdare, atunci mai avem o sansa sa intelegem cum de sunt posibile asemenea rasturnari in viata noastra.

  4. Ok, dar intrebarea care imi rasare automat in minte este: cum afli cand a venit momentul, cand esti pregatita sa lasi in urma totul? Asta nu neaparat in conditiile in care el a facut ceva grav, ci doar pt ca simti ca, oricat v-ati lupta, sunteti total diferiti si la un moment dat nu veti mai putea face compromisuri de dragul celuilalt.

  5. Stii Oana ,imi dau seama cat e de important sa ne cunoastem pe noi insine.Intotdeauna m-am straduit sa gandesc simplu( desi, noi , femeile suntem teribil de incalcite). A trebuit sa fac multe greseli ca sa realizez ca daca ceva nu-mi place, atunci in mod automat ma oboseste si daca sunt obosita nici cei din jurul meu nu au cum sa fie prea entuziasmati. Incerc sa raspund la intrebarea ta ,desi nu te cunosc . Asa ca raman si eu in zona generalitatilor. In ceata care ne impresoara de multe ori singurul punct de reper suntem noi. Nici o ruda cat de aproape ar fi de noi, nici un prieten sau prietena devotata nu va stii sa raspunda in locul nostru. Singura voce autorizata e vocea sufletului nostru. Numai sa putem noi sa o intelegem. Daca nu mai putem sa radem alaturi de cel(cea) de langa noi, atunci chiar nu mai are nici un haz sa ne balacim in compromis. Inca un pas vorbeste despre acel compromis care duce la un anume progres…Iti poti imagina ?

  6. G ori G – relatiile sunt si ele supuse timpului. Uneori expira cum zici, dar mai sunt si acele relatii care se transforma in altceva ( nu in ura , nu in dispret etc.) Ce sa mai spunem de acele relatii care evolueaza, se slefuiesc si devin diamante rare? Cred ca e posibil , mai mult am si intalnit astfel de cazuri. Nu in telenovele , ci in viata asta pe care o avem si care e atat de frumoasa!!!

  7. De acord ca exista si exceptii, dar statistica te contrazice! Gasesti diamante la fiecare colt de strada? Ca sa-mi demonstrez ticalosia pana la capat: nu gasesti diamante in balegar! Depinde de intelepciunea fiecarui membru din ecuatie (cuplu).

  8. Statistica? Stiu, dar uneori , in momentele importante ale existentei noastre e atat de sanatos sa avem deja niste repere( acele diamante). Evident ca statistic sunt mai putini oameni dornici de frumosul autentic , inclinati catre acea zona de…balegar cum o numeai tu. Intrebarea e : catre ce aspiram???

  9. Aspiratiile sunt mereu sublime! Rezultatele aspiratiilor pt fiintele slabe devin ………..balegar, concluzie: slabiti, dar nu prea mult!

  10. Cred ca e necesar sa ma distantez putin de abordarea generala pe care am utilizat-o. Cel putin, nu asta a fost intentia mea. Nu vreau sa pun etichete. Doar ca atunci cand am vorbit de aspiratii si mai ales de diamante, expuneam de fapt un concept personal.
    Daca suntem fiinte puternice sau slabe asta o stim numai noi si bunul Dumnezeu. Fiecare om isi are istoria lui si mai ales justificarile personale.Se pare ,ca la asa ceva, noi, oamenii suntem mari mesteri.Si inca o vorba despre slabit: greutatea fizica e bine sa fie monitorizata in fiecare zi, iar cea morala clipa de clipa.Chiar daca pare obositor!!!
    Si cred ca o sa iti inteleg si zambetul la gandul ca uite, o femeie consuma atatea vorbe cand mult mai simplu era sa sintetizeze. Dar tocmai in asta consta farmecul echilibrului…

  11. Daca ar fi sintetizat n-ar mai fi fost femeie, farmecul feminin consta si in faptul ca spune in 50 de cuvinte ceea ce ar putea exprima in 5. Pana-n 50 de cuvinte are farmec peste 50…………..?

  12. Iar cand spune mai mult de 100 de vorbe e o dovada ca e si desteapta , nu numai fermecatoare.Glumim, ca de obicei!!!

  13. In DEX sunt cateva mii de vorbe, dar…………, deja esti in categoria celor care-s si inteligente, alfel nu am fi avut aceste schimburi de replici! N-am spus inca , dar sa stii c-am citit prima carte si chiar mi-a placut! Evident ca am si observatii critice pe care prefer sa nu le fac publice inca.

  14. Iti multumesc! Sincer si cu emotie in acelasi timp, caci nu e putin sa fii citit si inteles. Sigur ca sunt si critici ,dar tocmai in asta consta provocarea, nu??

  15. Şi eu am citit cartea, mi-a plăcut, ai un dar aparte de a descrie plăcerea de a trăi (şi în Clipe salvate, la fel).
    Experienţa mea (poate îţi dau o idee pentru o nouă carte):
    M-am măritat devreme, pe la 19 ani, din dragoste şi mai ales din dorinţa de a avea mai mltă libertate. Singură la părinţi, frumoasă, deşteaptă, ce mai, o comoară pe care o şi ţineau ca atare, ascunsă.
    Pe scurt (dacă vreţi reiau pe lung), a venit momentul ca după vreo 15 ani de căsnicie să verific dacă mai sunt atrăgătoare pentru alţii şi din păcate semnalele mele au fost puternice (eu aveam impresia că n-am făcut mare lucru, dar credeţi-mă, schimbarea asta pe care noi o credem doar în capul nostru este “mirosită” imediat de sexul opus).
    Culmea a fost că am dat liber şi perechii mele, crezând că voi suporta să mă înlocuiască chiar şi pentru o seară cu alta, atâta timp cât eu eram dispusă să fac la fel.
    Ce a urmat? Eu n-am putut să fac pasul, el însă da. Eu m-am jucat cu oamenii şi m-am distrus. În momentul în care mi-am dat seama ce am făcut, a căzut cerul pe mine. Practic eu l-am împins spre acea aventură, crezând că vom face faţă. Povestea e mai lungă, ideea e că atunci când crezi că te plictiseşti în cuplu, asta dacă nu s-a ajuns la ură, ci există înţelegere, nu încerca jocul cu schimbarea partenerilor, s-ar putea să nu-l suporţi.

  16. Draga Molly, fii binevenita Pe canapeaua Catiei! Ai sesizat un lucru important: pofta de viata pe care o emana cartile mele. Sigur ca toti avem o poveste. Altfel nu se poate! As vrea sa te inteleg si poate asa vom invata cate ceva una de la alta. Spuneai ca nu ai facut decat sa te joci cu acei barbati care pareau interesati de tine. Adica nu ai concretizat intentia…Suntem aici doar ca sa comunicam. Nu judecam si nici nu dam solutii. E un exercitiu atat de pagubos! Sigur ca ma intereseaza povestea ta! Daca dupa 15 ani de casnicie ai vrut sa afli daca mai esti atragatoare , inseamna ca era o dorinta…Si dorintele e bine sa le indeplinesti, altfel devin frustrari. Si daca sotul tau a concretizat acea relatie, inseamna ca si el dorea ceva…Daca ati fost fair unul cu altul , inseamna ca nu ati tradat. Dar e ceva ce nu am inteles: de ce spui ca te-ai distrus? Daca vrei sa-mi scrii mai pe larg si nu vrei sa scrii aici,trimite-mi detalii pe office-ul de la site: http://www.catiamaxim.ro Astfel vom putea sa realizam niste teme legate de acest subiect si sa le dezbatem impreuna aici. Poate vom gasi impreuna niste raspunsuri, fara a deveni un club de feministe. Sa fii iubita!

  17. Am citit mesajul lul Molly
    M-a pus pe ganduri. Imi permit o mica analiza, ori este vorba despre despre instalarea unui sentiment de uzura sexuala in cuplu ori Molly a simtit nevoia de libertate a partenerului ei si a actionat ea prima.
    Cred ca ezitarea face parte din nesiguranta. Intodeauna am fost de parere ca o femeie frumoasa este ca o floare. Daca o admira numai un singur barbat ea isi pastreaza frumusetea dar isi pierde aceea stralucire aparte.
    Un act sexual nu este dupa parerea mea incununarea unei relatii, chiar si de flirt. Cred ca aici este secretul feminitatii, flirteaza dar decide tu ca femeie, liber si neconditionat de nimeni si nimic daca mergi mai departe. Multe dintre noi cadem in capcana sexului facut de mila, jena. A ideii false ca barbatul a facut atatea lucruri dragute ca el trebuie recompensat.Si evident recompensa este partida de sex. Dar in esenta nu este asa. Sexul vine doar dintr-o convingere, din atatarea maxima a simturilor.A acelui moment in care simti ca femeie ca nimic nu mai conteaza si iti arunci hainele de pe tine.
    In acel moment ,, mersul pana la capat,, este un act firesc in care incalcita minte feminina sta deoparte si lasa simturile sa isi faca de cap.
    Flirtul este necesat ca apa pentru o piele frumoasa. Putem flirta in fiecare zi, cu timpul o sa constati draga mea Molly ca vei invata regulile jocului si atunci cand il vei intalni pe acel barbat care sa merite nu iti vei mai pune nici un fel de problema.
    Si stii care este frumusetea? te vei simiti extraordinar de femeie. Lucru pe care si sotul tau il va observa. Dar asta este o alta discutie….

  18. Hello, Adriana! Feminitatea straluceste ca un diamant atunci cand un barbat doreste o femeie din adancul fiintei lui. Si implicit cand se bucura si te bucuri si tu ca femeie de trupul pe care-l cercetezi si-l gusti…Sunt acele clipe unice cand identitatile se uita si daruirea este totala…Relatia sexuala (ce aiurea suna) este piatra de temelie intr-un cuplu. Daca sex nu e… Si dincolo de punctele de suspensie,se afla toate explicatiile, justificarile pe care fiecare si le acorda pentru a inghesui cumva intr-un colt acest subiect…Starea de implinire ne este data de minunea care se cheama orgasm!! (spiritual, sexual…dar parca mai conteaza?) Caci nu vorbim decat de acea armonie a trupurilor: perfecta ! De acea nebunie care ne face atat de frumosi! Lasam armele deoparte si ne regasim (femeia si barbatul) in acel intreg la care tot spunem ca aspiram…Vezi, Adriana eu nu fac altceva decat sa subliniez ceea ce fiecare femeie stie si simte. Dar oare cate femei au curajul sa spuna ca sexul este o prelungire a personalitatii lor? Sa-si asume aceasta normalitate, asa cum barbatii isi asuma apartenenta la…poligamie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.