Pe canapeaua Catiei

Se va întâmpla :))

catiamaxim — Tue, 24 Jan 2012 19:23:25 +0000

Duminică 29 ianuarie, la emisiunea Matinal de Week-End( Radio România Actualităţi), realizator Gabriel Basarabescu, un dialog cu autoarea despre fascinanta poveste de la 1788 a unui prosper oraş, din Balcani, locuit de armâni.

Duminică 29 ianuarie, ora 18, Mojo Club, la Pariu pe Prietenie, poeta Clara Mărgineanu prezintă Îngerii din Moscopole, iar autoarea lecturează un scurt fragment.

Marţi 31 ianuarie, ora 17, Muzeul Naţional al Literaturii Române [MNLR]

Vă aştept, cu drag,

Bună dimineaţa, Piaţa Universităţii!

catiamaxim — Mon, 23 Jan 2012 08:48:10 +0000

Dimineţile, mă cuprinde speranţa că azi e mai bine decât ieri şi n-are cum să nu fie, de vreme ce-mi inventariez erori, cu dorinţa de a nu le repeta. Îmi (re)vin în minte erori sau inocenţe de cetăţean, din vremea lui 21 decembrie ’89, când Bucureştiul, copleşit de bucuria mulţimii- bucureşteni cu ochii în lacrimi care poposeau pe străzi şi se îmbrăţişau- îşi etala frustrările celor cincizeci de ani de comunism şi, sub magica baghetă a dorinţei majorităţii, le transforma în bucurie. Istorie! Fericită, credeam că va dura şi va da roade. Pe vremea aceea, acordam nelimitat credit reperelor intelectuale, vizualizam verticalitatea celor de la balcoane şi credeam în forţa lor de a curăţa structurile comuniste, infiltrate de activiştii şi securiştii dăunători, cu dumnezeiasca credinţa în democraţie, convinsă că vom pricepe, cu toţii, valorile şi marile ei responsabilităţi, pas cu pas, iar cei aleşi vor da consistenţă şi clasă instituţiilor. Mă rugam ca legea, startul spre libertate şi competiţie să fie corecte şi, cât mai puţini să trişeze iar, când o fac să fie penalizaţi şi amendaţi. Cât am crezut şi cât am aşteptat? Nepermis de mult! Ceea ce iniţial, se definea ca inocenţă, s-a transformat în greşeala de a crede că lăcomia, meschinăria, bunul plac, manelizarea cotidianului vor fi amendate de acele repere intelectuale care-au avut, în primă instanţă, acces la factorii de decizie. O aşteptare ce a luat chipul eşecului. Exemplele sunt de notorietate! A mai fost o vreme, când mi-am dat seama că nici prin vot nu pot amenda derapajele[voturi furate?!?], deoarece metehne ancestrale s-au perpetuat, repere valorice au dispărut, iar monstruoasa coaliţie din jurul banului public, mi-au dat măsura vulnerabilăţii. În 2005, m-am apucat de scris- cărţi bune sau rele- în încercarea de a mă proteja. Cărţile însă nu se pot scrie sub Clopot de Sticlă sau în Turn de Fildeş. Când îmi părăseam podul, mă cuprindea scârba şi fiecare pas, dincolo de poarta casei, devenea dureros. Până în ziua de 14 decembrie, când simplii necunoscuţi atât de diverşi pe care nimeni nu şi-i mai revendică[ce bine!], m-au învăţat să sper din nou! Din acea zi şi până azi, în fiecare dimineaţă, realizez ce noroc avem că Dumnezeu ne mai dă un picior în fund.[Petre Ţuţea]
Ce drag îmi e de oamenii din Piaţa Universităţii! Aşa cum sunt! Cu certitudine vor pricepe că, fără partide şi oameni politici, democraţia s-ar numi haos… Politicienii sunt şi ei oameni care provin din societatea bolnavă pe care am tolerat-o… Sper, de data asta, să găsim leac de… metehne: democratic, civilizat, paşnic, dar răspicat!

Îngerii din Moscopole la următoarele librării

catiamaxim — Fri, 20 Jan 2012 06:50:01 +0000

LIBRĂRIA nr.9 COLŢEI

LIBRĂRIA EMINESCU

LIBRĂRIA SADOVEANU

REŢEAUA CĂRTUREŞTI

ONE DISTRIB. COMPANY

LIBRARIUM BASTILIA

BOOK CORBER- Timişoara

AVANTGARDE- Cluj

CAETEA de NISIP-Iaşi

LIBRĂRIA ŞT. O. IOSIF- Braşov
OKIAN- Braşov

Se mai poate achiziţiona, direct, de pe site-ul editurii TracusArte, accesând:

Îngerii din Moscopole la Jurnalul Culturaltvr cultural

catiamaxim — Sun, 15 Jan 2012 14:22:37 +0000

O zi minunată!

catiamaxim — Sun, 15 Jan 2012 10:02:57 +0000

Imagini de la lansarea romanului Îngerii din Moscopole, eveniment ce a avut loc la Garlic Pub1, locaţie caldă şi prietenoasă a unui armân.

O parte din florile primite

Interviu realizat de Ala Stâncaru de la Radio România Cultural

Sculptorul Mihai Tugearu, în costum de gramostean

Vorbe despre carte; pe fundal, imagini din călătoria de la Moscopole, din 2010

Ioan Cristescu( dreapta) şi Dan Caramihai( stânga)

Alături de Aurica Piha, Radio România Internaţional, moderatoarea evenimentului

Aurica Piha şi Mihai Tugearu

Diana Coca Cozma(dreapta), nepoata lui Telemac Dan.
De Telemac Dan am auzit prima oară, când Diana mi-a încredinţat manuscrisul lui nepublicat despre Moscopole şi, astfel s-a înfiripat ideea unui roman, pemanent, însoţit de îngerul păzitor al bunicului ce transmite nepoatei imboldul de a înfăptui perpetuarea memoriei familiei sale, ai cărei strămoşi s-au născut la Moscopole.

Autograf pentru Santa Al. Todi(dreapta); în stânga, Horia Eneşel de la Adevărul Holding

Autograf unei prietene cititoare Rodica Ciobanu

Alături de George Motroc- autor al recenziilor despre Clipe salvate, Ghici pe cine iubesc eu?, Între timpuri- şi Aurica Piha

Evenimentul din 13 ianuarie a fost presărat de emoţionante dovezi de prietenie. Mulţumesc şi pe această cale organizatorilor: Comunitatea armânilor din România, editura TracusArte, Diana Coca Cozma, tuturor celor care au fost alături de mine şi, nu în ultimul rând, scriitorului Ioan Groşan care a vorbit despre carte într-un anume fel.

http://www.privesc.eu/widget/live/8427

Vineri 13 ianuarie

catiamaxim — Fri, 06 Jan 2012 05:45:27 +0000

Edit later…
Spuneam, mai demult, că vorbele scrise le-aş dori înşirate pe un portativ, fie el şi imaginar, iar cea mai potrivită melodie pentru Îngerii blânzi, dar aprigi, din Moscopole, ar suna cam aşa:

Vine lume de departe

catiamaxim — Mon, 02 Jan 2012 08:49:31 +0000

Şi flăcăi din alte sate
S-asculte muzică bună
Ca io le cânt din inimă.

(Bate vântul frunzele)

Bună dimineaţa, 2012,
Privesc la Soare, gust din Lumină, cu gânduri, frumos dospite şi înmiresmate, zâmbete moştenite, din anul ce s-a sfârşit şi inimă plină de cântec.
Aseară, printre stele pâlpâitoare, acasă, în cuibul căptuşit de speranţe, am urmărit la televizor, concertul extraordinar, din 27 noiembrie, de la Sala Palatului, susţinut de Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Balkanic Explosion. Mărturisesc, am invidiat, pozitiv, spectatorii care-au participat la un eveniment de excepţie, un soi de Iluminism al muzicii, exprimare plenară, firească şi naturală a muzicii ce împacă, măiastru, diferenţele, de orice natură.

Ave Maria, Tango Toledo, Balerina, Lacrimă de bucurie mi-au frământat inima şi m-au bucurat, aşa cum numai sufletul poate să o facă.

Artişti, aduşi din toată lumea au improvizat, genial, sau au redat cu acurateţe, din muzica şi folclorul balcanic, aşa încât a fost floare la ureche să străbat munţi şi ape, păduri şi anotimpuri sau să mă opresc, înmărmurită, să simt cum o să simt, când vine primăvara. Ce să spun despre magica melodie Ederlezi(versuri Goran Bregovic) ce palpită la venirea primăverii şi slăveşte sărbătoarea Sfântului Gheorghe, la prietenii sârbi? Varianta rostită şi dansată de Rona Hartner m-a făcut să mai beau un strop de vin.

Omul e dăruit cu instinctul muzicii ce, atunci când e rostită întru iubire şi preţuire de viaţă, până şi Diavolul- alt apropiat lui- se opreşte din lucrarea sa, să-şi ascundă privirea şi să plângă, netulburat.

Aseară, am avut sentimentul că armonia şi sunetul sunt infinite: sumedenie de instrumente, mai mult sau mai puţin”compatibile” au visat şi s-au bucurat unul de altul, în jocul permanent de-a nemurirea.

Melodiile, în premieră, cât şi surpriza de a-l urmări pe Alexander Lipan(chitară), alături de tatăl său, m-au făcut să mai notez, în inimă, altă bucată pe care nu o ştiam, în care şi-a pus vocea violoncelistul Adrian Naidin.

Trei ore de Muzică! M-am învârtit pe o pistă circulară, în caruselul unui an, pe care mi-l doresc şi vi-l doresc, doldora, de vise, speranţe şi bucurii cotidiene .

Carusel- creație, orchestrație și voce – Ovidiu Lipan Țăndărică

LA MULŢI ANI!

2011 spre 2012

catiamaxim — Sat, 31 Dec 2011 08:01:50 +0000

Ultima zi din 2011, an plin de evenimente, e la fel ca celelalte, poate, un pic mai înclinată spre reflecţie, deşi, personal, dialoghez, zi de zi, măcar zece minute cu mine însămi. Iar, cine răsfoieşte paginile blogului, aşezat comod, Pe canapea, sesizează starea, ritmul şi melodia zilelor mele.
Azi, reiterez ţinte esenţiale: să scriu din ce în ce mai bine- fără să mă întreb de voi ajunge sau nu în top- şi să rămân vie, indiferent de câte cimitire văd în jur…
Altminteri, mai am douăzeci de pagini de parcurs şi termin- azi- de revizuit Încă un pas, în vederea reeditării. Apoi, anul şi cârlanul: până la primăvară, gata şi continuarea poveştii Îngerii din Moscopole, următorul pas în timp, botezat Costa Cegani.

Să fiţi iubiţi şi să iubiţi!
Şi o melodie ce “se… pupă” cu starea de Zâmbet şi Început, indiferent de…

“Mânca-v-ar Raiul, să vă mănânce!”

catiamaxim — Tue, 20 Dec 2011 07:33:10 +0000

Spunea părintele Cleopa…
Vorbe pe care le putem rosti, din toată inima, ascultând corul de maici al mănăstirii Cămârzani [Fălticeni], lăcaş a cărui biserică a fost înălţată, în secolul XIX de un boier, pe nume Morţun, pe proprietatea sa…

Cronica romanului Între timpuri

catiamaxim — Wed, 14 Dec 2011 22:45:50 +0000

Mi se întâmplă, uneori, când răsfoiesc diverse pagini pe internet, să am bucuria şi să găsesc materiale interesante despre ceea ce scriu. De astă dată, pe un blog pe care-l citesc cu plăcere, o cronică a romanului Între timpuri (TracusArte 2010), semnată Dumitru Augustin Doman, cu un titlu emblematic Un bărbat traversează România de la capitalism la socialism şi înapoi la capitalism

O cronică la obiect, al cărei autor a manifestat şi disponibilitatea delicată de a puncta alternanţa dintre caracterul normal şi italic al literelor şi, nu în ultimul rând, semnificaţiile unui astfel de marcaj al timpului…

Cronica poate fi citită în întregime Aici sau Aici sau Aici