Cine e Catia Maxim?

Am avut întotdeauna un soi de dificultate, atunci când eram nevoită să spun ceva despre mine. Şi au fost câteva momente în existenţa mea, când a trebuit să spun ceva(autobiografii, caracterizari cerute de anumite conjuncturi). Le scriam şi, când le reciteam, mă apuca o stare de penibil… De ceva vreme am constatat că îmi face bine să scriu.  Altfel spus, îmi place şi, în felul ăsta, îmi alimentez starea de bine. Prin urmare, mă gândesc la starea mea de bine, ceea ce înseamnă că sunt egoistă. Sigur că egoismul meu nu face, aşa sper, rău nimănui. De fapt îmi doresc să comunic cu toţi cei care au timp să arunce o privire peste acest blog şi, în felul ăsta, expunându-mă prin ceea ce scriu, mă asigur că cineva mă aude. E important! Cine e totuşi Catia Maxim? Catia e numele de botez  pe care preotul l-a rostit, când eram un strop de viaţă şi  am simţit răcoarea apei în care- am plutit câteva secunde.  Îmi amintesc că am zambit şi căldura celor din jur m-a făcut sa sper. Zâmbesc şi gândesc ca aţi înteles demersul meu.

Sunt aici, Pe canapeaua Catiei,  pentru că sunt optimistă şi cred că frumuseţea vieţii e potenţată de tot ceea ce ne dezamăgeşte sau amărăşte existenţa. Dar, cum liberul arbitru ne-a fost dăruit, alegem.  Suntem liberi şi nimeni nu ne poate lua libertatea, mai ales că însuşi Dumnezeu ne-a dăruit-o.  Sigur că e nevoie de principii şi  de reguli. Cei mai liberi le  respectă. Am spus  esenţialul  despre mine. Restul, sper, să fie cărţile pe care le-am scris cu bucurie şi sinceritate şi pe care le voi mai scrie. Vă aştept aici, pe toţi cei care aveţi răgazul de a vă armoniza cu lumea în care trăiţi fiecare. Contaţi pe prietenia mea, nu vă gândiţi vreo clipă că aş putea abdica de la bucuria şi  frumuseţea vieţii…  E unul din principiile Catiei, indiferent de cei care, fără voia mea, vor simţi altfel.

Să fiţi, iubiţi!