Inca un pas marcheaza debutul in literatura al Catiei Maxim.
Smara, eroina romanului, este o femeie fericita, casatorita cu un barbat minunat, careia viata insa ii demonstreaza ca a trait intr-o lume aproape paralela. A avut certitudinea ca sotul ei o iubeste neconditionat si ca nimic nu va tulbura existenta lor de cuplu idilic. Acum existenta lor e amenintata parca de toti demonii din ei.
Adrian si Smara traiesc o drama. Cumplita! Drama tuturor cuplurilor care nu au comunicat suficient, adunand frustrarile una dupa alta.
Inca un pas este o poveste despre noi toti. O carte totusi optimista. O carte dedicata “Tuturor femeilor: mame, prietene, amante sau iubite, sotii, calugarite sau tarfe. Si, mai ales, celui care m-a invatat sa iubesc asa ca in vechile legende, cu un sentiment lipsit de egoism. Celui ce m-a invatat ca iubirea nu inseamna neaparat sa fii langa fiinta iubita…”
Cu Inca un pas, Catia Maxim debuteaza ca autor in Romania. Descopera la anii maturitatii ca ii place sa scrie. Nascuta in Bucuresti, absolventa a facultatii de litere, a fost cativa ani profesor de limba romana, dupa care a parasit invatamantul. A lucrat la o editura pentru copii, la corectura, apoi in cadrul redactiei.
Cartea poate fi achizitionata online de la una dintre urmatoarele adrese:
sau in Librariile Carturesti si in cele din Bucuresti si tara.
[...] Astazi va invit sa incepeti sa o cunoasteti pe Smara – eroina primului meu roman Inca un pas. [...]
Incantata de cunostinta, Smara!
Am sa imi asum aceasta declaratie, facand abstractie de faptul ca aici vorbesc cu autoarea, si nicidecum cu naratorul sau cu personajul… Cu toate acestea, dupa ce am fost incantata de cunostinta cu autoarea, am descoperit naratorul, ale carui tehnici de compozitie sunt demne de luat in seama, despre care voi vorbi intr-o alta interventie. Mai incitant si mai surprinzator mi s-a parut personajul.
Smarei vreau ii vorbesc acum, ea m-a intrigat, m-a facut uneori sa o blamez, alteori sa ii dau dreptate. M-a cucerit cu nesfarsita ei sinceritate fata de sine insasi. M-a surprins adeseori in alegerile ei. Smara este adevarata femeie imprevizibila care nu reactioneaza niciodata asa cum s-ar astepta ceilalti.
Povestea Smarei e una obisnuita, felul in care ea o traieste e deosebit. Nu povestea e inedita, pentru ca astfel de povesti se intampla des, ci felul in care ea a trait-o. Reactiile ei au fost surprinzatoare, demne, cu toata declareatia de …dependenta fata de barbatul iubit. E rar si greu sa poti intelege asa lucrurile.
Inca o data, deci, ma bucur ca te-am cunoscut, Smara!
Buna , Adina! Esti prima comentatoare la primul articol postat pe acest blog ,in urma cu cinci luni, cand s-a nascut ideea unui blog. Si sigur ca nu e deloc intamplator! Daca tu ai simtit ca eu seman intrucatva cu Smara, sigur ca e si din vina mea. Recunosc ca nu am fost echidistanta cu personajele mele si pe Smara -nevasta , am indragit-o. Dar toate astea le-am sesizat dupa ce romanul aparuse deja. Nu mai aveam ce face. Dar pe masura ce cartea a ajuns in mainile unor cititori si a fost citita , sigur ca impresiile s-au mai nuantat si Smara nu a mai beneficiat de aceeasi simpatie…Si e bine ca e asa! Astfel eu am avut imboldul necesar sa continui. Am vazut ca sunt deja reactii. Acum , drept sa-ti spun , daca ar fi sa mai scriu o carte despre Smara , cu siguranta ca nu ar mai fi aceeasi femeie. Dar acesta e un alt subiect. Observatiile facute de tine pe marginea textului mi se par de doua ori importante: o data ca vin din partea unui cititor subtil si a doua oara pentru ca vin din partea unui profesor de limba romana. Si acum o glumita: daca Smara, eroina din romanul Inca un pas seamana cu mine, atunci ma bucur sincer, caci asa cum am declarat mai inainte, chiar am simpatizat-o si de aceea am “desenat-o” asa.
Cu toate aceste observatii ale tale, sunt sigura ca vei recunoaste ca Smara e un copil nascut din tine, din viata ta si nu numai a ta… Orice alta incercare de a o construi, va fi un alt copil, o alta viata… Vor fi poate surori, nimic mai mult.
Si pentru ca tot mi-ai dezvaluit profesia, am sa iti marturisesc un truc al meu folosit la clasa cu elevii care sunt din ce in ce mai greu de atras spre literatura. In cele din urma, literatura nu numai ca e viata, ci ne invata sa traim. Cu observatia asta, i-am recuperat pe unii din fata PC-ului sau de la volanul cailor putere…
Cu Smara, si tu, si eu si toti cei care citesc romanul, am invatat cate ceva… Multe invataturi inainte!
Adina, eu imi asum acel punct de vedere expus in carte. Sigur ca Smara e copilul meu. Dar eu i-am dat drumul in lume si ca orice mama ii doresc numai bine. Cat despre trucul tau folosit la orele de clasa, e foarte important ceea ce ai reusit. Daca toti acesti adolescenti pe care-i ai ca elevi se vor convinge ei insisi ca literatura ( CARTEA) ne invata sa traim, cu siguranta ca ei isi vor aminti de tine dupa ani si ani. Eu am renuntat la invatamant dupa vreo cinci ani. Am omorat un vis al tineretii. Mi-am revenit, dar am asa un soi de… nostalgie. E atat de complicat, dar in acelasi timp coplesitor de frumos sa modelezi suflete…Mult succes!
Buna Catia,
Pot achizitiona cartea doar online sau o gasesc si la librarii? Sunt din Galati si as vrea foarte mult sa o citesc.
Buna seara, Liana
Nu stiu ce distributie este in Galati.Dar daca vrei cartea, atunci da-mi o adresa si ti-o trimit eu prin posta. Sau daca iti e mai comod, vorbesc cu editorul si ti-o trimite el. Sau o comanzi pur si simplu on-line, accesand libraria Eminescu. Sper sa o citesti cat mai curand si sa devii o cititoare a cartilor mele. Numai bine!
Multumesc pentru raspuns, Catia. Aleg sa o comand on-line. Sunt sigura ca e o carte interesanta. Ne mai auzim. Cu bine, Liana.
Lectura placuta! Sa fii, iubita!
[...] niciodata. Ele stationeaza intr-o rascruce ciudata. Parca ar fi influentate de recenta lectura: Catia Maxim “Inca un pas”. O carte pe care o recomand tuturor celor care se afla la rascruce de ganduri. This entry was [...]