Locurile unde ne bem cafeaua…

” Je telegraphie Paris,

J’annonce mon arrivee

Je suis triste a mourir

Et bete a pleurer.“-  Blaise Cendrars

Sunt versuri pe care le-am citat la rândul meu din cartea doamnei Sanda Niţescu , Cafe, apărută la editura Cartea Românească. O microtipologie a cafenelelor pariziene , după cum se arată în însuşi titlul cărţii.

Sigur că fiecare lectură constituie o bucurie , dar dincolo de plăcerea lecturii e şi acea cantitate informaţională de care avem , cu toţii, atâta nevoie. Despre Sanda Niţescu vă voi spune doar atât:  e o Artistă care pictează imagini şi cuvinte. Pictează şi scrie. Scrie cu acea experienţă pe care o capeţi atunci când studiezi atent chipuri, gesturi, locuri, când analizezi parfumuri … Trăieşte de ani mulţi la Paris.  Cunoaşte diferenţa dintre flaneur( termen apărut prin sec. XIX  şi pus in lumină de Walter Benjamin în Parisul sec.XIX) şi badaud ( termen explicat de Victor Fournel). Flaneur e acel călător ,stăpân pe sine, în timp ce badaud e  absorbit de lumea înconjurătoare, emoţionat de gesturile ei spontane şi naturale. După cum vă imaginaţi ,acele locuri unde se bea cafeaua la Paris, sunt pictate de artistă cu abilitatea celei care locuieşte de ani buni la Paris. Parfumul unei lumi apuse ,la care unii dintre noi încă mai aspiră, o prezentare simplă, nesofisticată , ne aduc sub ochi cele mai cunoscute locuri unde se bea cafeaua. Celor care iubesc această licoare le va face plăcere , cu siguranţă,  să descopere o adevărată filozofie şi mai ales  poveştile care se ţes la adăpostul parfumului de cafea. Până la urmă,  cafeaua e un pretext genial al artistei de a picta fizionomii, de a desena , de a asculta frânturi de conversaţii şi de a şi le nota într-o agendă ca un detectiv. La Paris se bea cafea în acele locuri pe care unii le-au văzut în filme, alţii au citit despre ele şi alţii le-au vizitat , iar din când în când amintirea lor  creează un nou imbold de a le mai vizita… Toujours et toujours! În aceste locuri se bea: deca (cafea fără cofeină), deca -noisette(cafea fără cofeină în care se pune un strop de lapte), cafe (cafea neagră espresso), deca -allonge( ceaşcă mare de cafea fără cofeină, diluată), double-express(cafea neagră espresso dublă), cappucino(cafea cu lapte sub presiune presărată cu cacao). Mai  aflăm că locuitorii cartierului Saint-Germain-des- Pres dau acea atmosferă germanopratină. Sunt descrise acele locuri de cartier, întreţinute de marocani, cu o atmosferă specifică şi locurile devenite legendă, istorie. Amintesc  LES DEUX MAGOTS

Sau  Le Cafe de Fleur…

Şi pentru că suntem în Saint -Germain -des -Pres şi pentru că doamna Sanda Niţescu a amintit de celebra librărie La Hune, ocazie cu care l-a citat pe Blaise Cendrars, nu cred că strică să urmărim şi acest filmuleţ , existent pe mult folositul youtube.

Iar eu vă urez să degustaţi o cafea specială în oricare din aceste locuri şi dacă nu e posibil să ajungeţi prea curând pe acolo , chiar şi  o cafea făcută cu pasiune acasă îşi  are strălucirea ei.

O zi frumoasă!