De câteva zile o simt cum vrea să ţâşnească spre lumină, spre viaţă. Şi chiar dacă are o existenţă atât de scurtă, ei nu-i pasă! Floarea de cactus se bucură că există… Important e că respiră, că se răsfaţă la soare…
Un zâmbet pe care ni-l adresează…
Din ipostaza asta pare că vrea să ne transmită ceva…
Şi-a pus cactusul o floare la …ureche!
Acum , aşa , îmi pare că tot zâmbeşte…
O seară frumoasă şi nu vă mai întristraţi , ne şopteşte floarea de cactus !
Floarea de cactus trăieşte doar 24 de ore după câte ştiu eu de la o prietenă care are un adevărat hobby a-propos de cactuşi. Când am scris 24H mi-a venit un gând ştrengar. Hmmm… ca la noi la Bocăncel, cum îi zici tu! Aveam o poză superbă cu o floare de cactus, nu o mai găsesc din păcate. Vroiam să ţi-o dau să o pui aici alături de floarea ta.
O seară liniştită! Lia
Asa e,Lia! Floarea ,din pozele facute aseara,incepe sa nu mai fie…Iubesc mult cactusii! O sa scriu despre ei o poveste. Poate la voi, pe Bocancel! Sa fii, iubita!