♥ Bucureşti, 2009, Despre Omul Frumos, o carte dedicată lui Iustin Parvu” grupa sangvină nepătată a poporului roman.” Nu voi puncta decat două capitole care mi s-au aşternut pe memoria sufletului. Unul se numeşte Îndrăzniţi! Un dialog între Don Quijote şi Sancho. Un dialog al Frumosului cu Lumea, moment cand Realul răneşte fiinţa. Acea clipă cand realizăm că Omul Frumos poartă cununa de spini a realităţii. Omul Frumos trăieşte un paradox cutremurător: umilinţa deplină. O umilinţă din care ţaşneşte demnitatea frumosului. Exemplul cel mai viu ? Umilirea lui Hristos… Morile de vant sunt pentru Don Quijote, acei monştri cu care el trebuie musai să se lupte. Sunt duşmanii. Realul înfrange Frumosul, care renunţă la sine, dar nu la Frumuseţe. Un alt paradox care mi-a dat fiori: criminalii , indiferent de cine sunt ei , cu o frustrare maximă îl întreabă pe Omul Frumos:” recunoşti că nu mai eşti nimic…?” Acesta răspunde simplu:” Da…” Dar nu e suficient: cel care decide , cel care conduce (de ce oare majoritatea celor care conduc sunt …bolnavi de neputinţă? sublinierea îmi aparţine) vrea mai mult şi astfel întreabă:” Recunoşti că nu există Dumnezeu?” Omul Frumos răspunde la fel de senin:” Nu , asta nu pot să recunosc!” Furia legii arbitrare nu mai cunoaşte margini şi se revarsă asupra Omului Frumos:” Cine eşti tu, bă, banditule? Eşti un nimic, bă, un număr, un bec!” Toţi martirii acestui neam au fost nişte numere, nişte becuri pe care Torţionarii le-au stins. Aiud, Piteşti, Targu Ocna… Şi totuşi trebuie să ÎNDRĂZNIM. Să-l trezim pe Omul Frumos din noi!
♣ Şi mai e şi Basmul din Carpaţi… Basmul nostru ne spune să ridicăm privirea spre stele. Dar mai ales ne spune că suntem frumoşi şi liberi. Un copil visează Raiul. Cand se trezeşte întreabă unde e acest ţinut. Nimeni nu ştie să-i răspundă. Porneşte în căutarea lui. Credinţa că visul i se va împlini îi aduce acele clipe cand , după ani de căutări, va rosti fericit:” Am văzut Raiul!” Copilul din povestea athonită( de pe muntele Athos) are un nume: Iustin…
O săptămană luminată, indiferent de cat de greu e să ţinem “cuvintele-lumanare” aprinse!
