Ieri seara am avut parte de o oră specială de Tae Bo. Draga de Larisa s-a întrecut pe sine şi evident a scos untul din noi. Exerciţii inedite, inventate, desenate parcă în acele clipe pentru noi. Starea de bine, energia debordantă a profesoarei ne-au contaminat şi pe noi. Şi pentru că, parcă nu-i era de-ajuns , se mai uita din când în când la mine şi comenta zâmbind :” Hai, că râde şi Catia!” Ca şi când râsul sănătos şi eliberator , nu ar fi starea mea obişnuită! Sigur că în acele momente râdeam mai cu poftă. Evident că mai comentăm noi una-alta printre vorbele obişnuite:” inspiră! expiră!” Ora de aseară mi-a oferit însă în momentele de relaxare şi câteva melodii interpretate de Isabelle Boulay. De altfel o să scriu mai pe larg despre această frumoasă interpretă. Acum o să vă invit să ascultăm împreună o melodie cu o anume istorie. Asta nu înainte de a vă transmite nişte vorbe ale unui profesor de anatomie (personaj al unui film despre care o sa scriu): 1. inima e muşchiul cel mai puternic , 2. 72% suntem apă…
