Rugăciune

Ştiu! Mi se întâmplă deseori să greşesc! Ceva a rămas neschimbat în personalitatea mea … Pare că acea fetiţă de odinioară se ascunde mereu după câte o uşă şi când nu sunt suficient de atentă o zbugheşte mânată de o teribilă curiozitate. Ştii şi tu acest lucru! Dar tot la fel de bine ştii că nu e vorba de o curiozitate sterilă, ci mai degrabă o nevoie umană de …certitudini. Te uiţi mustrător la mine! Eşti trist… Da, uite şi eu sunt la fel! Zilele astea m-am tot gândit! Te-am simţit lângă mine şi parcă îţi ghiceam întrebarea arsă de vorbele nerostite. Şi totuşi te-am auzit: ” Oare ce să mai fac ca să te conving că Eu sunt singurul în măsură să te alin? Eu sunt armonia…Tu nu ai nevoie decât de mine şi vei zâmbi liniştită. Şi dacă tot vrei să cauţi ceva, atunci caută numai în tine! Acolo sunt răspunsurile.” Mă uit la TINE şi văd că încă mă priveşti! Hai, nu mai fii trist! Ştii bine că te iubesc! Sigur că nu e suficient! Dar iti spun un mare secret: fetiţa de altădată nu mai există. Am alungat-o! Se impunea! Ei da, acum pot să mă uit la TINE şi să rostesc simplu: DOAMNE, DUMNEZEULE, CE BINE CA ESTI!

Edit today: Am încercat să-mi amintesc visul din noaptea care abia a trecut. Am strâns pleoapele , dar imaginile erau disparate. Oftând uşor am deschis ochii şi cine credeţi că era alături de patul meu? Fetiţa de altădată! Stătea cu picioarele încrucişate pe bucata de covor de lângă pat şi privirea îi era parcă înfiptă  în textura covorului. M-am sculat şi i-am ridicat delicat bărbia către mine. Vroiam să o privesc în ochi. S-a uitat la mine şi m-am cutremurat. Nu am fost în stare să scot un cuvânt. Am luat-o de mână şi am intrat împreună în bucătărie. I-am încălzit puţin lapte, iar eu mi-am făcut o cafea. Apoi am trimis-o în lumea ei, nu înainte de a-i spune că lumea de AFARĂ nu e bună pentru ea. Şi că cel mai bine pentru ea e acolo, în lumea ei de basm. I-am mai spus că îi preţuiesc libertatea, dar nu mai pot risca să o las afară. În fond ea operează cu alte realităţi. Nu ştiu dacă a înţeles corect ce i-am zis, dar după ce şi-a băut ultimul strop de lapte , s-a uitat la mine , mi-a zâmbit şi a zbughit-o pe uşa pe care apoi am închis-o. Am rămas cu ceaşca de cafea în faţă şi m-am uitat la fila de calendar. 23 decembrie , o floare galbenă şi următoarea însemnare: Există şi o parte bună în orice se întâmplă; la fel şi în orice persoană. Străduieşte-te să o găseşti şi viaţa ţi se va părea mai frumoasă.
Am respirat adânc şi m-am ridicat de la masă. Am privit soarele şi am ştiut că nu voi mai căuta decât în ape limpezi. E o metaforă , dar o putem descifra şi astfel vom reuşi să nu  mai facem prea multe rele.  Să ne  iubim fără să  ne fie teamă de propria noastră libertate. De fapt LIBERTATEA NU E O HIMERĂ! Ne-a fost dăruită cu iubire de însuşi Dumnezeu!

O zi minunată!