Puterea dragostei

Parintele Teofil Brasoveanu s-a calugarit in 1957. A fost o perioada la Manastirea Pestera Ialomicioara, in 1963 a fost arestat de comunisti, in 1980 a reintrat in monahism. In ultimii ani de viata a fost la Bucuresti, slujind-l pe Dumnezeu in diverse biserici, mai ales la Coltea. Puterea dragostei este o carte marturie a acestui monah, pe care din nefericire si mai ales din ignoranta nu am avut ocazia sa-l cunosc, mai ales in anii in care a fost la Bucuresti. Cartea este un manunchi de marturii despre acest om si cateva interviuri pe care le-a dat, putine de altfel, caci nu era un indragostit de …imagine. Sigur ca ideea de baza este relatia lui ca monah cu Dumnezeu si implicit dorinta lui de a ne apropia pe noi, oamenii, de iubire, adica de ideea dumnezeirii. Va relatez o intamplare povestita de insusi Teofil: o data a venit in biserica o mama cu fetita ei, care avea vreo trei anisori. Biserica era plina ochi de lume. Fetita a facut pipi pe ea. Mama ei, rusinata si revoltata a luat copilul la bataie. In acel moment,
monahul Teofil, intreaba mirat femeia : de ce bateti copilul? Pana sa raspunda mama copilului, un alt calugar, aflat si el prin apropiere, spune :” pai, a spurcat biserica.” Teofil tace si continua sa o intrebe pe femeie:” nu e copilul dumneavoastra?” Si dupa raspunsul afirmativ al femeii, conchide :”Speriati copilul. Calugarul asta a spurcat biserica.” Aceasta intamplare mi se pare un fel de cheie a intregii carti. Si daca eu am gasit aceasta cheie (cu siguranta ca fiecare din noi are o cheie) am intrat si in alte incaperi. Astfel am aflat ca trei sunt virtutile crestine : credinta, speranta si dragostea. Apoi mi-am cercetat inima si am asimilat cuvintele acestui monah care spune atat de simplu despre ea ca e ca o moara. Macina doar ceea ce bagam in ea. Stim ca in fiecare dintre noi sunt doi oameni(doua personalitati). Dar cati dintre noi stiu si aplica vorbele sfantului Pavel:” de azi nu mai judec pe nimeni.” Am mai aflat ca prin spovedanie devenim mai puri, asa cum apa si sapunul ne spala trupul. Oare de ce am inteles eu prin cuvantul spovedanie, puterea noastra de a marturisi celor dragi despre faptele noastre? Poate si pentru faptul ca spovedania e o baie” atat de sufleteasca”. Si cand toate astea si inca multe altele, eu le-am citit in aceasta carte, nu am mai avut nici o indoiala cand am recitit aceste minunate vorbe:”Unde e iubire, acolo-i Dumnezeu, acolo e rabdare, pace si iertare.” Spun ca le-am recitit , caci ele erau acolo , de mult in inima mea.

Sa fim iubiti!