In incercarea noastra de a arata celorlalti o imagine cat mai pe …gustul general, ne punem fel si fel de straie , menite sa ne arate asa cum se cuvine. Si de fapt cum se cuvine? Nu vreau sa dezvolt evantaiul de intrebari care s-ar napusti asupra mea. Imi propun sa va semnalez o carte: Dezgolita de Lola Beccaria(editura Trei,2008). Doctor in Filologie Hispanica si lingvist al Academiei Regale Spaniole, Lola Beccaria scrie o carte ametitoare. Nu spun ca mi-a placut. In fond o carte nu o gustam asa ca pe o supa , menita sa ne faca bine la stomac. Am avut o indoiala daca sa o cumpar sau nu. Si asta mai ales din cauza copertei. Apoi m-am gandit ca vanzarea de carte e si ea un comert. Am mai stat putin pe ganduri si , desi eram grabita am rasfoit-o putin, apoi am hotarat s-o iau, in timp ce un domn respectabil s-a uitat la mine, asa dintr-o parte. Am zambit si am iesit din librarie cu cartea in mana . Am citit-o , de fapt am devorat-o . Cu lacomie, cu spaima, cu indoiala si la sfarsit am respirat usurata. Doamne, ce bine mi-a facut aceasta lectura ! O sansa oferita puritanilor ca sa poata inflori? Asa suna primul motto. Apoi mi-a atras atentia al doilea citat :” Inima e ceva murdar. Tine de plansele anatomice ori de tejgheaua macelarului . Eu prefer trupul tau.”
( Marguerite Yourcenar) Pornind de la nevoia de tandrete atat de greu de satisfacut, autoarea intra in toate cotloanele intimitatii eroinei, jucandu-se cu firul aproape invizibil dintre ce e permis si ce nu . Feminitatea debordanta a acestei copile, eroina cartii, o face sa vada cu mult inaintea altor semene ceea ce poate o femeie obisnuita, comuna incepe sa vada si sa simta abia la maturitate si asta daca are noroc . Trupul acestei copile este analizat atent si din cand in cand, atunci cand starea de soc ne poate cuprinde , autoarea mai strecoara, asa cu zambetul pe buze, cate o remarca ce tine de o anume sfera a moralitatii. Dar nici asa nu ne da prea multe sanse ! Ne lasa sa fierbem in sucul propriilor prejudecati. Si daca un personaj masculin , de fapt mentorul acestei copile ii spune la un moment dat ca pielea e straiul cel mai frumos , va puteti imagina ce lectii invata viitoarea femeie. Sintetizez : sexualitatea nu trebuie repudiata , caci e ceva ce tine de trupul nostru si fiecare dorinta e necesar sa fie satisfacuta , pentru a nu da nastere la frustrarile care mai devreme sau mai tarziu se vor razvrati, scotand la iveala tot felul de hidosenii. Si pentru ca totul sa evolueze frumos si sa ne dea starea de bine , e nevoie de multa tandrete, de iubire . Fetele reclama tandretea unui tata (primul model de barbat pentru viitoarea femeie), care sa nu fie jenat ca… e barbat si care sa aiba suficiente resurse sa-si ghideze copila catre propria sexualitate intr-un mod delicat si firesc. Sigur ca mai sunt si alte carari batatorite de Lola Beccaria: relatia Martinei, eroina cartii, cu barbatii, cu societatea , cu profesia. Ei, da , eroina ajunge ministru la Interne. O femeie dezinhibata, care e obligata sa faca fata unor sabloane. Noroc ca are umor si cand disperata ca cel putin o anume libertate ii e confiscata, ii accepta pe cei doi bodyguarzi, cu care face linistita la ea acasa tot ce-i trece prin minte . Sigur ca avem de-a face cu o carte serioasa ! Scrisa pe intelesul tuturor, desenand tipologia acelei femei careia nu-i e rusine cu feminitatea ei si mai ales care stie sa exprime coherent nevoile trupului ei. O femeie desteapta, o femeie tandra, o femeie de caracter, o femeie puternica , o femeie care intelege de fapt cel mai bine ce e permis si ce nu ! O femeie care stie sa iubeasca si mai ales sa ofere. Asa mi se pare mie a fi Martina Iranco care pricepe de mica cum sta treaba cu paradoxul iubirii in neiubire.
O saptamana frumoasa!
Si iata ca am simtit inca o data ca natura e la fel ca si noi: sensibila si atenta la toti stimulii. Cred insa ca e mult mai inteleapta…Sa fim iubiti!
