Inca o calatorie…

Si a venit randul unei alte calatorii. O scurta vacanta in care voi lua cu mine o carte speciala ( desi mai toate cartile pe care le iubim sunt speciale):Comoara imparatului Radovan. O carte veche , aparuta in 1946, scrisa de Iovan Ducici. Am inceput sa o citesc zilele trecute si ma captiveaza. O voi termina de lecturat in cele cateva zile de vacanta si apoi va voi spune cate ceva despre ea . Asadar voi lipsi cateva zile si ma voi intoarce cu desaga plina de impresii si vesti. Numai din cele bune! Numai din cele frumoase! Caci mai sunt si de-astea pe lumea asta! Sa fiti iubiti!

Catia

Diferente constructive

Am senzatia ca imaginea aceasta pe care-am surprins-o nu demult ar avea o oarecare legatura cu diferentele dintre noi, atat de numeroase si totusi atat de necesare. Si dintre toate cate ne despart, in scopul vadit de a ne apropia , azi, la inceputul unei noi saptamani de munca pentru unii sau de vacanta pentru altii, ma gandesc ca e bine sa acceptam ca :”Barbatii nu iubesc totdeauna ceea ce stimeaza, iar femeile nu respecta decat ceea ce iubesc.”( Les hommes n’aiment pas toujours ce qu’ils estiment, les femmes n’estiment que ce qu’elles aiment.)

O zi minunata!

Catia

Inca putina poezie

O frumoasa zi de primavara , o seara stropita cu putina muzica de jazz (Oscar Peterson, George Shearing) si privirea mi se opreste involuntar pe acelasi dosar cu poezii, lasat pe un colt de birou. Il redeschid si acel parfum de altadata ma face sa zambesc. Incerc sa-mi aduc aminte cum eram pe atunci…Ciudat e ca nu prea mai pot sa desenez acea fiinta de la saisprezece- saptesprezece ani. E doar un contur firav si o amintire destul de vaga. Oare chiar am uitat? Hmm , ma ademeneste o idee:sa scriu un roman despre cum uitam de noi insine…Continui sa privesc foile scrise pe atunci. Si iata ca am in fata o poezie care spune ceva despre un soi de tinerete universala, acea tinerete razvratita , acel strigat ce se vrea musai AUZIT. Zambesc! O scriu aici ca un salut peste ani pentru acea tanara care cu siguranta ca isi cauta drumul.

O floare si-un zambet

Da-mi un zambet Primavara,

Caci cel vechi s-a irosit.

L-am purtat, s-a demodat,

Croitorii au observat.

Da-mi o floare Sanziana,

Pe cea veche-am aruncat-o,

Avea mult praf pe petale.

Florariile sunt goale,

Gradinarii-au observat.

Dati-mi clipele-napoi,

Mi le-am irosit cu voi.

O seara frumoasa in continuare!

Catia

Nevoia de poezie

Sigur ca am scris cu totii la un moment dat poezii. Pe agende, pe pagini razlete de hartie, fiecare pe unde am apucat. Era cumva nevoia noastra de a reflecta asupra noastra si de a privi mai altfel lumea inconjuratoare. Evident ca si eu am scris candva poezii: acele incercari menite sa-mi satisfaca nevoia de armonie si mai ales sa ma vindece de intrebarile care ma ardeau . Am scris poezii cand eram adolescenta, cand incercam sa acopar universul cu privirea mea timida. Si toate astea s-au intamplat in primii ani de liceu…Le-am scris si le-am strans apoi intre copertele unui dosar. Si anii au trecut…Dosarul mai exista si uite ca acum am asa o pofta de poezie, pe care simt sa o impart cu voi. Aleg la intamplare o poezie si o scriu aici pentru voi, in starea ei de atunci. Hartia pe care a fost scrisa e inngalbenita , dar totusi are un anume parfum…Acel minunat parfum al tineretii!

Undeva pe luna

Undeva pe luna,

Mi-a ramas o gheata.

Eram prea firava

Pentru doua ghete.

Ma uitam la stele

Si urlam la mine.

Ma gandeam ca poate,

Eu sunt vinovata,

C-am uitat sa suflu

Seara-n lumanare.

Ma schimbam de straie

Si eram aceeasi:

Vesnic inegala,

Uneori banala.

Undeva pe luna,

Mi-a ramas o gheata,

Plina cu himere.

Catia

Alte vorbe…

Frumusetea fara bunatate e ca vinul trezit…

Va urez un sfarsit de saptamana in care sa puteti fi frumosi si buni!

Catia

A fost ieri seara!

Intr-un spatiu elegant, alaturi de frumoasele Fiat, Alfa Romeo,Ssang Yong, Maserati, Honda, ieri seara, la reprezentanta Autoitalia ( Bd.Iuliu Maniu), a avut loc vernisajul expozitiei Ancai Mihaela Pustea.

A fost invitat sa participe si sculptorul Mihai Tugearu, cunoscut in lumea intreaga prin seria de altare realizate:Catedrala ortodoxa din Montreal, Biserica ortodoxa din Baden-Baden etc. Un fin modelator in lut si mester in arta turnatului in bronz !

Lucrarile celor doi artisti au implinit nevoia fiecaruia din cei prezenti de a se raporta la un univers total: cele ale Ancai Mihaela Pustea , feminine , calde , luminoase sunt atent vegheate de cele ale maestrului Mihai Tugearu , ce exprima un univers masculin, impregnat de o fina delicatete.

Evenimentul a fost inca o dovada ca pe acest teritoriu exista o energie artistica elevata foarte puternica, care ar merita o soarta mai buna, daca ar avea sansa unei promovari pe masura. Si pentru ca o imagine spune mai mult decat niste vorbe, va ofer doua imagini din aceasta expozitie.

Constantin si Elena

Sarbatoare importanta pentru biserica crestina, Constantin si Elena , sunt sarbatoriti astazi , miercuri 21 mai. E o zi frumoasa si insorita si evident ca urarile de bine , sanatate si armonie sunt indreptate catre toti cei care sunt botezati cu aceste nume. Sa fiti fericiti si iubiti!

O mica dilema

Rasfoiam in dimineata asta , in timp ce-mi beam cafeaua, o carte pe care-am cumparat-o cu ani in urma : Proverbele lumii. Are acel parfum inconfundabil de vechime . Asa ca si vinul bun !Si absolut intamplator am dat peste aceste vorbe:”Cine are pivnita buna acasa nu merge pentru vin la carciuma.” (Chi ha buona cantina in casa non va per vino all’osteria.)

Sigur ca nu mai traduc…Ati inteles mesajul. Si totusi e o anume nuanta , ce-mi provoaca o mica dilema…Ma puteti lamuri?

Catia

Nu uitati de pasiunile Ancai Mihaela Pustea

Se va intampla maine, 21 mai, ora 19, la showroom-ul Autoitalia , bd. Iuliu Maniu, nr.448-450, sect.6. Va fi un vernisaj , la care ne vom incanta ochii si sufletul . Lucrari ce ne vorbesc despre frumusetea si bucuria de a trai cu adevarat. Sunteti invitati si asteptati de niste gazde speciale.

Catia Maxim

Vacanta, exercitiu de singuratate

Va propun un soi de cugetare despre vacanta petrecuta doar cu tine ins(uti, ati). Uneori viata ne ofera si astfel de exemple si Ana , personajul din povestirea Zburatorul, are un soi de revelatie, constatand ca se simte senina si libera , chiar si in singuratatea ei. Nu este o adepta a singuratatii, dovada ca la un moment dat apare si un vechi prieten, dar asta-i alta poveste in aceeasi poveste.

“Calatoria cu vaporul se dovedeste extrem de agreabila. Gaseste un loc liber chiar langa mare si are astfel in fata nesfarsirea Mediteranei. Culori calde,nuante de alb si albastru, toate trasate de un pictor unic, se aduna sub ochii ei, lacomi de noi bucurii. Pasagerii sunt veseli. Constata ca aici, toata lumea e cuminte, linistita si mai ales, oamenii stiu sa zambeasca. Luati asa laolalta, par o familie numeroasa, cu multe rude aproape necunoscute, care nu stiu nimic unii despre altii, dar se pot simti bine impreuna, atunci cand se aduna. Un soi de incognito al fiecaruia, dar cu posibilitatea evidenta a unui liant care sa le permita atunci cand sunt impreuna sa guste placerea momentului, sa se bucure de ragazul pe care il are fiecare de a-si petrece timpul liber asa cum vrea si cum are fiecare posibilitatea. O asemenea perceptie a avut-o, mereu, in ultimii ani, de cand a hotarat sa schimbe cumva stilul ei de viata , sa renunte la obiceiurile pe care le-a avut atatia ani, cand si-a rostuit viata dupa modele prestabilite. Acum, in toti acesti ani, de cand gusta senina din viata ei de femeie singura, Ana vrea sa invete si alte feluri de a trai.Uitandu-se in jurul ei, la cuplurile de pe acest vapor, la copiii lor, la bucuria lor evidenta ca sunt impreuna, femeia nu poate decat sa-i admire si sa se incante si ea de fericirea lor . Pe de alta parte, constata ca faptul ca ea e singura nu ii creeaza nici un fel de discomfort, nu da loc nici unei frustrari si nici nu percepe la cei din jurul ei vreo atitudine care sa tradeze macar mirarea ca o femeie charmanta , isi petrece singura cateva zile de vacanta pe Coasta de Azur.”

( Clipe salvate, Zburatorul, pag.54-55)