Intrebari puse la inceput de saptamana

Prietena mea Loredana m-a invitat sa raspund la aceste intrebari. Hai sa vedem:

1.Ziua cea mai frumoasa? Cand facem un bine.

2.Lucrul cel mai usor? Sa facem un rau.

3.Cel mai mare obstacol? Noi insine.

4.Cea mai mare greseala? Orgoliul.

5.Cauza rautatilor? Mandria nemasurata.

6.Cea mai mare infrangere? Cand nu mai putem iubi.

7.Prima necesitate? Zambetul.

8.Eroare? Fuga din fata adevarului.

9.|Cel mai mare defect? Minciuna.

10.Persoana cea mai periculoasa? Omul prost.

11.Cel mai urat lucru? Frica de noi insine.

12.Cel mai bun remediu? Umorul.

13.Protectia afectiva? Iubirea de sine.

14.Cele mai necesare persoane? Oamenii inteligenti.

15.Sentimentul cel mai frumos? Optimismul.

Si acum il invit si eu pe domnul Daniel Todoran-Rares sa ne spuna ce variante de raspuns are.

Cristos a-nviat!

Daca azi putem sa zambim pana si celor pe care nu-i cunoastem, daca azi sufletul nostru e plin de iubire , daca azi putem uita toate angoasele , neimplinirile si rafuielile nascute din orgoliul nostru pagubos, atunci mai avem speranta ca putem sa fim frumosi, asa cum ne-a gandit si plamadit Dumnezeu.

Cristos a-nviat!

Catia Maxim

Un gand de vinerea mare

Am dorit sa va adresez , azi, in mod special, un gand care sa vina la voi, cei care cititi sau nu acest blog. E un gand personal nascut din speranta ca pe lumea asta se intampla si lucruri bune si mai ales ca incrancenarea care invenineaza existenta multora dintre noi , nu are cum sa faca sa rodeasca un pamant ce poate deveni arid din lipsa de …iubire. Sigur ca stim cu totii aceste adevarari. Mai dificil este insa sa le si aplicam in existenta noastra de fiecare zi.

Saptamana asta mi-am propus sa nu ma mai …supar. Ufff! Si nu am reusit total. Asa cum in basme ti se pun tot felul de obstacole in cale , pana sa reusesti sa ajungi la tinta , tot asa si eu am fost serios incercata. In fine, una peste alta , acum , in vinerea aceasta , ma gandesc ca a fost bine ca am mai fost pusa pentru a nu stiu cata oara la incercare si astfel am mai reusit sa invat ceva. Stiu ca nu am suficienta rabdare si ca uneori sunt impulsiva, dar macar ma straduiesc. Acum ma gandesc ca daca la finalul unor astfel de experiente, pot sa raman senina , fara sa nutresc nici un gand urat, macar e un pas catre ceea ce imi propun.

Am convingerea ca fiecare dintre noi gasim forta sa zambim si sa ne aplecam cu grija asupra celor care sunt langa noi si mai ales sa nu-l uitam pe cel care ne-a iubit atat de mult , incat si-a dat viata pentru noi.

Va urez un Paste linistit , armonios si plin de iubire , alturi de cei care conteaza pentru fiecare din voi.

Catia Maxim

Difuzare de carte

Cred ca nu vreti sa va spun cum functioneaza difuzarea de carte. Asa cum functioneaza totul aici, la portile Orientului. Una peste alta va pot informa ca asa, cu viteza melcului incep sa se gaseasca in librarii si Clipe salvate. Ma gandesc ca e util sa va informez si in care locatii:libraria 39(Alexandru Obregia,16),libraria 91(Drumul Taberei, 93),libraria 106(B-dul Brancoveanu, 114),libraria 117(str. Tulnici, nr.1), libraria 128(Crangasi, 18),libraria 143(Sos. Berceni,43).

De asemenea veti gasi la libraria Eminescu cele doua carti :Inca un pas si Clipe salvate. Sper ca in curand Clipe salvate sa fie si pe rafturile librariei Carturesti, acolo unde anul trecut s-a vandut Inca un pas.

Sigur ca mai exista posibilitatea ca sa se achizitioneze si on-line,accesandu-se www.universulcartii.ro

In rest sa auzim de bine si daca veti lectura aceasta carte , chiar astept opiniile voastre. Mai ales cele…rele!!!

Catia Maxim

Ziua florilor…

Marturisesc ca am un soi de sfiala , gandindu-ma ce as mai putea spune si eu despre aceasta minunata zi , cand de mii de ani vorbele se repeta , insiruindu-se frumos una dupa alta , ca intr-un colier pe care-l tinem fiecare ascuns in cutia cu bijuterii. Acolo , unde stim noi ca ar fi in siguranta.

E o zi de sarbatoare , asta o stim cu totii , dar de fiecare data ma gandesc cu …spaima la ce a urmat. La faptul ca toate aceste flori minunate cu care El a fost intampinat s-au transformat in spini. Si asta doar in cateva zile. O asemenea idee ma face sa cred si mai mult ca in clipa in care bucuria imi este oferita , am o mare responsabilitate: sa o pastrez frumoasa si nealterata si mai ales sa nu uit ca trebuie sa lupt mereu cu …demonii din mine. Evident ca e o optiune personala , un soi de asumare a faptului ca sunt supusa greselii, dar ca am forta sa o anihilez.

Revin la bucuria acestei zile si va urez tuturor o zi minunata alaturi de cei dragi. E ziua cand barbatii si femeile se intalnesc in aceeasi gradina imensa. La multi ani pentru toti cei ce poarta nume de floare!

Catia Maxim

Art Jazz Club si Clipe salvate

A fost pe 16 aprilie! O dupa-amiaza placuta, petrecuta in mijlocul unor prieteni. S-au spus vorbe, s-a ascultat muzica . Poeta Clara Margineanu a patronat acest eveniment cu eleganta care o caracterizeaza. Adriana Petrescu, specialist imagine si artista, Mihaela Pustea , care a prezentat de altfel si cateva din lucrarile ei, au semnat cu sufletul cele cateva minute in care au prezentat cartea. La eveniment au participat aproape aceeasi cititori care o cunosc pe autoare inca de anul trecut , cand a aparut romanul Inca un pas. E un sentiment special( si asta nu din cauza unui orgoliu ieftin) sa constati ca ai deja cativa cititori care iti sunt fideli. Optimismul ma indeamna sa cred ca dorinta de comunicare, element de baza al acestui demers , va fi astfel realizata. Multumesc inca o data pe aceasta cale tuturor celor care au fost alaturi de autoare si de ale ei Clipe salvate.

Catia Maxim

Nota bene!

Cand am inceput sa scriu, si asta cu putin timp in urma, nu am avut in minte decat dorinta de a exprima ceva. In acel moment, in urma cu un an, am scos la lumina idei si sentimente pe care, cine stie, poate ca le aveam depozitate in mine de mai multa vreme. Am realizat la un moment dat ca nu sunt suficient de echidistanta cu personajele mele, ca pe unele le indrageam, pe altele nu le intelegeam, pe altele…Dar nu am mai avut cum sa mai schimb ceva. Era deja un lucru implinit. Inca un pas aparuse deja. Apoi au venit si comentariile: unele mai bune, altele critice. Si e bine ca a fost asa, caci doar asa am putut sa continui.

Dar peste toate astea a existat o idee, o presupunere pentru unii, o certitudine pentru altii: si anume ca ar fi un roman autobiografic. M-am gandit serios la aceasta constatare si m-am intrebat si va intreb: are vreo importanta??? Oare atunci cand te hotarasti sa comunici, nu tocmai asta faci? Exprimi ceva, o idee care pana la urma e ceva personal.  Evident ca Inca un pas e un punct de vedere pe care mi-l asum. Evident ca povestirile din Clipe salvate exprima si ele o anume viziune. In mod cert ca voi continua sa scriu. Si daca astea sunt elementele realitatii, atunci chiar nu mai conteaza unde se termina realul si unde incepe fictiunea.

Catia Maxim isi doreste din toata inima sa devina o scriitoare pe care cei care o citesc sa o indrageasca. Asta e cel mai important! In rest, personajul real din viata de zi cu zi….

Lansare de carte

Si iata ca a venit momentul in care Clipe(le) salvate vin catre voi. Miercuri, 16 , aprilie, ora17 , la Art Jazz Club (langa Galeriile Orizont) sunteti invitati alaturi de poeta Clara Margineanu, artista Mihaela Pustea, specialista in imagine Adriana Petrescu, sa ascultati cateva vorbe despre aceasta carte . O lansare care se doreste a fi simpla, naturala , fara reguli obositoare. Doar un scurt ragaz de reflectie, intr-o dupa-amiaza ce se doreste a fi plina de armonie.

Catia Maxim

Vor nevestele sa fie amante…?

Ma gandeam zilele astea sa discutam si despre neveste. Romanul Inca un pas ne-o prezinta pe Smara, nevasta simpatica, acea femeie capabila sa inteleaga comportamentul sotului ei, chiar si atunci cand el se indragosteste de o alta femeie, de Corina. Smara doreste sa inteleaga cat mai mult si la un moment dat ii propune lui Adrian sa-i inlesneasca intalnirea cu acea femeie. El nu pare a se impotrivi, dar cea care refuza este tocmai amanta. Smara e putin mirata , caci de obicei amantele sunt cele care doresc sa le intalneasca pe neveste. E clipa cand eroina din roman realizeaza ca ea ar putea sta face to face cu amanta, fara sa fie orbita de furie. De ce doreste o astfel de intalnire??? Chiar daca nu este foarte explicita , printre randuri transpare ideea ca poate doar asa va vedea si ea ce are acea femeie, acea iubita si ea ca nevasta nu are. Pare putin hilar, caci la o analiza rece , e evident ca un asemenea demers nu ar lamuri-o mai mult. Dar framantarea e una profunda si tine tocmai de intrebarea titlu. Oare ce are in plus o amanta fata de o nevasta???